ICCJ. Decizia nr. 5392/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5392/2004
Dosar nr. 3487/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 407 din 19 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2769/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 962/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 689 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul G.G. va executa o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv.
În baza art. 116 C. pen., s-au interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata Z.N.I. la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 194 alin. (1) C. pen., în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 76 C. pen. şi a condamnat-o pe inculpată la 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat prejudiciul acoperit parţial prin restituire în natură.
S-a luat act că partea vătămată I.I.M. nu s-a constituit parte civilă pentru diferenţa de prejudiciu rămas nerecuperat (50.000 lei).
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea a câte 25.000 lei de la fiecare inculpat.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În seara zilei de 17 aprilie 2003, în jurul orelor 20,00, în timp ce partea vătămată I.I.M. se afla la intersecţia străzilor Theodor Speranţia cu Anestinelor, a fost acostată de inculpatul G.G., care era însoţit de sora sa, inculpata Z.N.I., sub pretextul că are nevoie de o brichetă. După ce a folosit bricheta oferită de partea vătămată, inculpatul G.G. a împins pe partea vătămată cu spatele de gardul metalic din apropiere, cerându-i să-i dea bunurile aflate asupra sa, dar aceasta a refuzat. Inculpaţii au încadrat pe partea vătămată şi au obligat-o să se deplaseze pe străzile alăturate. Pe una din aceste străzi, inculpatul G.G. i-a cerut din nou părţii vătămate să-i dea toate bunurile pe care le are în buzunare. În cele din urmă inculpatul a imobilizat pe partea vătămată, iar inculpata Z.N.I. a luat din buzunarele acesteia suma de 50.000 lei, permisul de conducere, buletinul de identitate şi două fotografii pe hârtie tip A4 ce o reprezentau pe fosta sa prietenă, martora B.M. Inculpata nu a reuşit să ia telefonul mobil, întrucât partea vătămată îl ţinea strâns în mână. Cu privire la cele două fotografii, partea vătămată le-a spus inculpaţilor că este prietena sa, care l-a părăsit. Fiind lovită şi ameninţată în continuare, partea vătămată a fost nevoită să-i dea inculpatului G.G. şi telefonul mobil.
La insistenţele părţii vătămate de a se i se restitui bunurile, inculpatul i-a replicat că îi va restitui bunurile în schimbul sumei de 3.000.000 lei, stabilind punct de întâlnire la Foişorul de Foc, în aceeaşi seară, orele 22,30. Totodată, inculpatul G.G. a ameninţat pe partea vătămată că dacă nu va veni la locul de întâlnire sau dacă va anunţa organele de poliţie, îi cunoaşte adresa din buletin şi-l va căuta să-l omoare.
După despărţirea de cei doi inculpaţi, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul lui C.R. căruia i-a povestit cele întâmplate şi apoi a anunţat familia şi organele de poliţie, împreună cu care s-a deplasat la punctul de întâlnire. Inculpaţii au venit cu un taxi, condus de martorul M.S. A coborât numai inculpatul G.G. care s-a îndreptat spre partea vătămată şi când s-a apropiat a scos telefonul mobil din buzunar şi a întrebat-o dacă a adus banii. În acel moment au intervenit organele de poliţie. La percheziţia asupra inculpatului G.G. s-au găsit telefonul mobil al părţii vătămate şi cele două fotografii pe coală A4, iar asupra inculpatei Z.N.I. s-au găsit permisul de conducere şi buletinul de identitate aparţinând părţii vătămate.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că partea vătămată le-a oferit spre vânzare pe fata din fotografie în schimbul sumei de 5.000.000 lei şi că în momentul în care inculpatul G.G. i-a spus că-l duce la poliţie, partea vătămată a început să plângă şi le-a oferit telefonul şi actele, spunându-le că le lasă garanţie, urmând ca în aceeaşi seară să se întâlnească pentru a le da suma de bani pe care va reuşi să o strângă, ei fiind de acord cu această ofertă.
Tribunalul a înlăturat declaraţiile inculpaţilor ca fiind nesincere, făcute în scopul de a scăpa de răspunderea penală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii.
Inculpata Z.N.I. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie şi în subsidiar reducerea pedepselor, iar inculpatul G.G. a solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 367 din 14 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, a respins apelul declarat de inculpaţi, ca nefondat.
S-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine săvârşirea faptelor de către cei doi inculpaţi, că inculpata Z.N.I. a exercitat violenţe asupra părţii vătămate şi că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
S-a mai reţinut că şi pedepsele aplicate sunt just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii, a căror critică a vizat greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj şi respectiv complicitate la şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. şi respectiv art. 26, raportat la art. 194 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 38515 pct. 14 şi art. 171 C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.
Deşi în apel inculpata Z.N.I. a solicitat achitarea numai pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar inculpatul G.G. a solicitat doar redozarea pedepsei, în recurs inculpaţii susţin că nu sunt probe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de şantaj, respectiv complicitate la şantaj.
Susţinerea este nefondată, dat fiind că, declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorului C.R., din care rezultă că partea vătămată se afla într-o stare de şoc când a ajuns la locuinţa sa şi i-a relatat că a fost agresată şi deposedată de bunuri de inculpaţi, în schimbul restituirii acestora, cerându-i o sumă de bani.
Martorul M.S. care i-a transportat pe cei doi inculpaţi în zona Foişorului de Foc a relatat discuţia auzită între cei doi inculpaţi în legătură cu întâlnirea ce urma a avea loc, în jurul orei 22,30.
În fine, procesul-verbal încheiat de organele de poliţie în seara zilei de 17 aprilie 2003 cu ocazia întâlnirii la locul şi ora menţionate de partea vătămată, cu inculpaţii, ocazie cu care s-a găsit asupra acestora bunurile aparţinând părţii vătămate, confirmă situaţia de fapt, reţinută de instanţă.
Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este fondată, întrucât instanţele au dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât o reindividualizare în sensul reducerii acestora nu se impune.
Examinând cauza din oficiu, nu se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G. şi Z.N.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G. şi Z.N.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2003 la 21 octombrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5391/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5393/2004. Penal. Art.211 alin2 c pen. Recurs → |
|---|
