ICCJ. Decizia nr. 5417/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5417/2004
Dosar nr. 5905/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 octombrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 5613/2004, Curtea de Apel Bacău a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.C.C. pe o durată de 25 zile, respectiv de la 19 octombrie 2004 la 12 noiembrie 2004, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că la data de 18 octombrie 2004, în timp ce îndeplinea funcţia de judecător la Judecătoria Piatra Neamţ, inculpatul a pretins şi primit suma de 500 euro de la B.V.C., pentru a-i soluţiona favorabil cauza penală pe care o avea pe rol.
Instanţa de fond a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 1491 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune de luare de mită pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În termen legal, inculpatul C.C.C. a declarat recurs împotriva menţionatei încheieri, solicitând punerea în libertate întrucât nu există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta măsura arestării preventive indicată la litera „d" din menţionatul text de lege.
În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile cuprinse în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune, pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că măsura arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Bacău la 19 octombrie 2004, este legală şi temeinică, din actele dosarului rezultând că există indicii temeinice că, în calitate de magistrat, inculpatul a săvârşit o infracţiune gravă de luare de mită, prevăzută de art. 254, raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ceea ce duce la concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului C.C.C. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.C., împotriva încheierii nr. 1 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 5613/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 5420/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
