ICCJ. Decizia nr. 5438/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5438/2004
Dosar nr. 4568/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul P.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimatele M.C. şi T.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că intimatele având calitatea de judecătoare la Tribunalul Suceava atunci când au instrumentat dosarul nr. 9134/2003 al aceleiaşi instanţe, prin modul cum şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, i-a lezat interesele sale.
Procurorul prin rezoluţia din 19 mai 2004 a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală de sus-numitele, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinând că în urma cercetărilor efectuate cele sesizate nu s-au confirmat.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluţia din 15 iunie 2004, a respins cu aceeaşi motivare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a formulat din nou plângere la instanţă în motivarea căreia arată că în mod abuziv completul format din cele două judecătoare în şedinţa din 13 ianuarie 2004, au audiat-o pe martora C.D., care se afla în grad de rudenie, prohibit de lege, astfel că i s-au produs daune morale inestimabile.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa penală nr. 12 din 14 iulie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată.
În motivarea sentinţei se arată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 1 iulie 2004, petentul P.V. a formulat plângere la această instanţă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de Parchetul de pa lângă Curtea de Apel Suceava la data de 19 mai 2004 în dosarul nr. 23/P/2004 şi împotriva rezoluţiei nr. 257/II/2/2004 din 16 iunie 2004 a Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cerând anularea lor, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a numitelor M.C. şi T.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că, prin ascultarea martorei C.D. în comisie rogatorie i s-au adus grave prejudicii, existând dată în cauză infracţiunea menţionată.
Examinând actele dosarului de cercetare, instanţa a constatat că în mod corect parchetul a reţinut că în cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", întrucât completul de judecată format din M.C. şi T.M. a procedat la audierea martorului C.D. în conformitate cu dispoziţiile legale, consemnându-se în procesul verbal de audiere că este rudă gr. III cu reclamanţii din dosarul cauzei.
Nu s-a consemnat că este rudă gr. II cu intervenienţii, întrucât în lipsa dosarului de fond, nu existau probe în acest sens.
A mai reţinut instanţa în motivarea sentinţei că tribunalul, în comisie rogatorie, nu putea decât să administreze proba deja încuviinţată de instanţa investită cu soluţionarea cauzei, respectiv Tribunalul Tg. Mureş, neavând alte competenţe.
Eventualele impedimente cu privire la audiere inclusiv situarea martorei într-un grad de rudenie prohibit de lege, a apreciat instanţa că erau chestiuni ce trebuiau discutate în faza de propunere şi încuviinţarea probei la instanţa investită cu soluţionarea cauzei.
Referitor la faptul că audierea martorei s-a făcut în lipsa părţilor, s-a apreciat că aceştia au fost citaţi în mod legal pentru termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2004, ora 8,00, iar lista cu cauzele supuse judecăţii afişate la uşa sălii de judecată. În încheierea din 3 februarie 2004 a fost reţinută obiecţia făcută de părţi prin avocat privitoare la gradul de rudenie al martorului şi solicitarea înlăturării depoziţiei acesteia conform art. 189 C. proc. civ. În motivarea sentinţei se mai arată că de altfel prin încheierea din 9 aprilie 2004, completul de judecată de la Tribunalul Tg. Mureş a înlăturat declaraţia martorului C.D. pentru că aceasta se afla în grad de rudenie prohibit de lege, astfel că s-a apreciat că petiţionarului P.V. nu i-au fost lezate în nici un fel interesele.
Aşa fiind, Curtea de Apel Suceava, constatând că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, în baza art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.
Declarând recurs împotriva acestei sentinţe, petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică şi să se dea o soluţie în baza art. 2781 lit. c) sau b), pct. 8 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosar a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 23/P/2004 din 19 mai 2004, aceasta fiind legală şi temeinică.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatele atunci când au audiat-o pe martora C.D. în dosarul nr. 9134/2003 ar fi săvârşit vreo faptă penală, deoarece acestea nu şi-au încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea lor sau prin îndeplinirea defectuoasă a acestora.
Prin activitatea lor, intimatele nu au făcut altceva decât au efectuat acte corespunzătoare conţinutului îndatoririlor de serviciu şi cu respectarea legii.
În consecinţă, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionar şi a-l obliga pe acesta să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 14 iulie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5436/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5439/2004. Penal. Recurs revizuire. Recurs → |
|---|
