ICCJ. Decizia nr. 5420/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5420/2004
Dosar nr. 4095/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 47/ F din 1 iunie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.D., împotriva rezoluţiei din 2 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cum şi nr. 1602/2939/2003 a procurorului şef adjunct secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 78/P/2001, pe care le-a menţinut ca fiind legale şi temeinice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost sesizată de Curtea de Conturi a României – D.C.F. a judeţului Vâlcea, în legătură cu faptul că în urma controlului financiar efectuat asupra activităţii desfăşurate în perioada anilor 1999 – 2000 la S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea, s-a constatat că vânzarea activelor unităţii s-a făcut cu nerespectarea normelor legale de către S.E., N.E. şi D.C., care aveau funcţiile de director general, contabil şef şi director tehnic şi cu participarea lui C.E. şi P.A., având funcţiile de inginer şi, respectiv reprezentant F.P.S. în comisia de vânzare, cauzându-se în acest fel statului un prejudiciu de peste 2.000.000.000 lei.
S.D., în calitate de administrator la S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a sesizat organele de poliţie în legătură cu faptul că persoane din conducerea S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea au vândut ilegal altei societăţi un spaţiu situat în str. Iancu Pop din oraşul Râmnicu Vâlcea ce fusese închiriat societăţii sale în anul 1993 şi pe care dorea să-l achiziţioneze, având acest drept.
În fază de urmărire penală şi în urma cercetărilor întreprinse, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnică şi financiar – contabilă, completată ulterior printr-un supliment, şi s-au stabilit următoarele:
În luna martie 1999, S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea a vândut prin licitaţie două active: fabrica de suc şi gheaţă şi unitatea sifonărie nord, şi în anunţul publicitar din cotidianul C.V. din 24 ianuarie 1997, preţul de pornire al licitaţiei stabilit pe baza raportului de evaluare şi hotărârii A.G.A. a fost anunţat la valoarea, fără T.V.A., de 400.000.000 lei pentru fabrica de gheaţă şi 80.000.000 lei pentru unitatea sifonărie nord.
Licitaţiile celor două active au avut loc în zilele 14 martie 1997 şi 19 martie 1997, fiind adjudecate de S.C. D.C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 360.000.000 lei şi, respectiv, S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 38.000.000 lei, astfel că, contractele s-au încheiat la valoarea adjudecată în care s-a inclus şi T.V.A., valoarea activelor fiind diminuată cu suma de 65.800.000 lei, la activul „fabrica de suc şi gheaţă" şi cu 15.480.000 lei pentru unitatea sifonărie nord.
Pe parcursul contractului, curtea de conturi a recuperat suma datorată de S.C. D.C. S.R.L., iar pentru celălalt activ s-a demarat activitatea de recuperare prin introducerea de acţiuni în instanţă.
Comisia de vânzare din care au făcut parte S.E., N.E., D.C. au inclus T.V.A.-ul în preţul de vânzare, deşi acesta trebuia adăugat la preţul negociat, încălcându-se în acest fel prevederile OG nr. 3/1997, precum şi prevederile anunţului publicitar.
De asemenea, S.E., deşi în procesele verbale de licitaţie încheiate cu cele două societăţi se prevedea că în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare – cumpărare, cumpărătorii trebuiau să achite valoarea integrală a activelor, a semnat în baza solicitărilor cumpărătorilor încheierea de contracte cu plata în rate, cu toate că singurul îndreptăţit la această facilitate era administratorul S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea care era şi salariatul vânzătorului S.C. F. S.A., prin aceasta s-au încălcat prevederile HG nr. 634/1991, privind vânzarea de active.
Cu privire la activitatea lor, s-a reţinut că răspunderea în acest sens este contravenţională.
În cursul lunii mai 1998, au fost încheiate procese verbale de negociere directă cu plata integrală pentru un număr de 27 active, fiind vândute la societăţi comerciale ce le-au avut închiriate şi au efectuat investiţii, vânzare ce a fost aprobată de către F.P.S. prin mandat special.
Prin negocieri directe cu cei 27 reprezentanţi, s-a constatat că într-un număr de 16 cazuri s-au adjudecat active sub preţul propus de A.G.A., dar nu preţul rezultat din raportul de evaluare, iar într-un număr de 11 cazuri s-au adjudecat active peste preţul propus de A.G.A., astfel că toate cele 27 active au fost vândute la un preţ ce s-a situat peste valoarea din expertizele tehnice şi peste valoarea stabilită de A.G.A. cu suma de 22.000.000 lei pentru toate.
În actul de constatare şi control financiar s-a menţionat un prejudiciu de 61.836.000 lei, cauzat de către S.E., N.E., D.C. şi C.E., în calitate de membrii ai comisiei de negociere, aceştia au contestat actul încheiat, obţinând câştig de cauză la Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională.
Prin urmare, potrivit raportului de expertiză contabilă, s-a stabilit că nu este vorba de un prejudiciu, atâta timp cât activele au fost vândute peste valorile stabilite prin expertizare.
De asemenea, s-a mai stabilit că în evidenţele contabile ale S.C. F. S.A. nu s-a înregistrat dobânda stabilită pentru facilitatea vânzării cu plata în rate şi nici penalităţile aferente, precum şi suma reprezentând terenul vândut cu plata în rate, S.C. P. S.R.L., aspecte ce constituie contravenţii prevăzute de Legea nr. 82/1991 şi pentru care a fost sancţionată contravenţional N.E., în calitate de contabil şef.
În anul 1999, în şedinţa A.G.A. s-a aprobat vânzarea prin negociere directă a activului „celulă 1 - 5, pavilion, utilităţi şi teren aferent" la preţul stabilit în baza raportului de evaluare mai puţin investiţiile efectuate de chiriaşi, ajungându-se în mandatul F.P.S. la suma de 4.943.378.000 lei, iar din comisia de negociere au făcut parte cei cinci intimaţi.
În data de 7 decembrie 1999, s-a prezentat la negociere S.C. A.B. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, chiriaşa spaţiului din anul 1997, care a invocat starea deplorabilă a activului, cu toate că se efectuaseră investiţii, refuzând plata sumei de pornire şi oferind suma de 2.050.000.000 lei, plus T.V.A. În această situaţie, vânzarea activului s-a amânat pentru a doua zi, în vederea analizării ofertei primite şi ţinându-se cont de starea financiară dificilă prin care trecea la momentul respectiv S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea şi faptul că amânarea vânzării ar fi dus la creşterea datoriilor faţă de buget şi creditori şi că nu primiseră o altă ofertă, comisia a acceptat preţul propus de chiriaşă. În acest context, documentele de vânzare privind adjudecarea activului au fost prezentate F.P.S.-ului care a analizat şi aprobat vânzarea în calitatea sa de proprietar.
P.A., în calitate de reprezentant al F.P.S. a anunţat conducerea acestuia despre oferirea unui preţ mai mic decât cel de pornire, aceasta fiind de acord cu vânzarea activului.
Potrivit procesului verbal de negociere nr. 1329 din 14 martie 2000, S.E., în calitate de administrator unic al S.C. F. S.A. a hotărât vânzarea activului şi a terenului aferent, unitatea nr. 4 Piaţa Centrală, către S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, iar negocierea s-a făcut potrivit procesului verbal încheiat în baza Legii nr. 133/1999, iar cumpărătorul era chiriaş al spaţiului, fără a desfăşura efectiv activităţi de comerţ în locaţia respectivă, însă s-a scăzut investiţia făcută de el.
Actul de control financiar a stabilit că S.C. C. S.R.L. nu putea participa la negociere directă, întrucât nu era disponibil, în acesta îşi desfăşura activitatea S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea, în calitate de proprietar, iar la data adoptării Legii nr. 133/1999 această societate nu deţinea în chirie spaţiul întrucât legea a fost adoptată în iulie, iar contractul a fost încheiat în luna noiembrie 1999.
La 11 noiembrie 2001, B.L., pentru S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a solicitat decalarea chiriei pe o perioadă de 3 luni, în schimb urma să efectueze în regie proprie repararea hidroizolaţiei spaţiului pe care-l închiriase, întrucât acesta prezenta infiltraţii, astfel că acesta a făcut lucrarea de hidroizolaţie potrivit raportului de expertiză tehnică, şi din vânzarea reală a activului s-au scăzut investiţiile făcute.
Şi la acest activ se arată de către expertiză, societatea vânzătoare S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată, întrucât valoarea de vânzare a activului a fost cea stabilită prin evaluare, iar suma obţinută a avut ca destinaţie plata unor credite şi dobânzi bancare restante.
Se mai concluzionează de către expertiza tehnică, care a fost luată în calcul de către organul de urmărire penală, că S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată şi că reevaluarea mijloacelor fixe şi circulante s-a făcut de S.C. F. S.A. în baza prevederilor legale.
Cu privire la transferul celor 350.655 acţiuni ale F.P.S. la Ministerul Agriculturii efectuat de conducerea S.C. F. S.A. urmare a aprobării A.G.A. din care au făcut parte reprezentanţii F.P.S. şi Ministerul Agriculturii, se arată că potrivit expertizei contabile, acestea au avut la bază HG nr. 97/2000.
În anul 1993, S.C. F. S.A. a închiriat către S.C. C. S.R.L. al cărei administrator era petiţionarul S.D., în spaţiul situat în str. Iancu Pop din municipiul Râmnicu Vâlcea, activul în suprafaţă de 240 mp stipulându-se în contractul încheiat la data de 25 martie 1993, că în momentul încetării sau rezilierii sale chiriaşul nu are nici un fel de pretenţii privind îmbunătăţirile aduse şi poate amenaja în spaţiul respectiv o unitate service auto.
Deoarece S.C. C. S.R.L., prin petiţionar, în calitate de administrator, nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, privind plata chiriei, s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, stabilindu-se printr-un proces verbal cedarea a 80 mp din spaţiul închiriat către Grupul şcolar de cooperaţie ce urma să încheie un contract separat.
Pentru spaţiul rămas, la 16 decembrie 1996, s-a încheiat un nou contract de închiriere între S.C. F. S.A. şi S.C. C. S.R.L. şi nici acest contract nu a fost respectat de către chiriaş prin administratorul său, petiţionarul S.D., privind plata chiriei, s-a introdus acţiune în instanţă pentru evacuare şi reziliere contract, litigiu ce s-a aflat pe rolul instanţelor.
Astfel, în şedinţa A.G.A. a S.C. F. S.A. din 4 decembrie 1999, au fost aprobate expertizarea activului şopron, aferent uscător situat în str. Iancu Pop din Râmnicu Vâlcea şi vânzarea acestuia numai după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti, referitoare la litigiul cu S.C. C. S.R.L., unde petiţionarul este administrator.
Urmare a faptului că situaţia juridică a spaţiului era neclară, existând litigiul menţionat, activul respectiv nu a fost inclus în documentaţia înaintată Ministerului Agriculturii, în vederea întocmirii caietului de sarcini pentru privatizare.
Deşi în adresa nr. 40.295 din 1 februarie 2001 a Ministerului Agriculturii, se menţionează că în şedinţa A.G.A. din 28 iulie 2000, reprezentantul acestuia a interzis vânzarea de active, având în vedere că activul respectiv nu a fost inclus în patrimoniu, şi în baza hotărârii A.G.A. din 4 decembrie 1999, iar S.C. F. S.A. obţinuse câştig de cauză în litigiu cu S.C. C. S.R.L., spaţiul a fost scos la vânzare, fiind adjudecat la 11 septembrie 2000, prin negociere de S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, ce deţine un spaţiu vecin cu acesta.
Organul de urmărire penală, parchetul a reţinut că în raport de conţinutul rapoartelor de expertiză tehnică şi contabilă, nu există prejudiciu, iar în cazul în care cei cinci făptuitori au încălcat unele dispoziţii legale, acestea sunt de natură contravenţională, astfel că nu sunt elemente ale infracţiunilor pentru care a fost sesizat parchetul de către Curtea de Conturi a României – D.C.F. a judeţului Vâlcea, iar cu privire la S.D., adjudecarea activului din 11 septembrie 2000 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legii.
Pe baza probatoriului administrat s-a conchis că soluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, în sensul că S.C. F. S.A. nu este prejudiciată, iar spaţiul pe care l-a deţinut petiţionarul, în calitate de chiriaş, faţă de care s-a reziliat contractul, în urma litigiului ce a avut loc, a fost scos la vânzare şi adjudecat la data de 11 septembrie 2000, prin negociere cu S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs S.D., pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând: întâi, că în mod greşit prima instanţă a pus temei numai pe rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală din 2 aprilie 2002, fără a analiza probele din dosar; în al doilea rând că, la dosar nu există declaraţia expertului M., aşa cum greşit a reţinut procurorul; în al treilea rând că, în expertiza contabilă, în procesul – verbal de control al Curţii de Conturi şi procesul – verbal al D.F.P., nu este menţionată problema S.C. C. S.R.L., deoarece nu a făcut obiectul acestor controale; în al patrulea rând că, înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu sunt combătute de alte înscrisuri; în al cincilea rând că, vânzarea prin licitaţie către S.C. I.I. S.R.L., prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 3385 din 13 septembrie 2000 este nul, deoarece S.C. F. S.A. a vândut o altă clădire decât cea existentă, respectiv un şopron.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prima instanţă a examinat cauza în raport de obiectul plângerii, privind rezoluţia de neurmărire penală din 2 aprilie 2002 şi, respectiv, de scoatere de sub urmărirea penală a făptuitorilor S.E., N.E., D.C., C.E. şi P.A.
În raport de obiectul plângerii, pe baza actelor existente în dosarul nr. 78/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti (volumul I şi II), respectiv rapoartele de expertiză tehnică, procesele verbale întocmite de către Comisia de evaluare, protocoalele, actele adiţionale, s-a adoptat în mod legal rezoluţia de neurmărire penală, cum şi cea de scoatere de sub urmărire penală, întrucât din conţinutul acestor acte rezultă, neîndoios, că S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată şi, în acelaşi timp, că spaţiul pe care l-a deţinut petiţionarul, în calitate de chiriaş, a fost scos la vânzare şi adjudecat, prin negociere cu S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, în mod legal.
Actele sus-menţionate, la care se face referire în rezoluţia de neurmărire penală, acte pe care a pus temei şi prima instanţă, nu sunt infirmate prin alte acte existente la dosar.
Deci, instanţa a adoptat soluţia, în raport de existenţa actelor din dosar, nu numai în raport de rezoluţiile criticate, aşa cum greşit se susţine în recurs.
Aşa fiind, cum în derularea vânzării celor două active, prin licitaţie, nu s-au constatat acte de abuz, fals şi uz de fals, rezoluţia de neurmărire penală şi, respectiv de scoatere de sub urmărire penală a pretinşilor făptuitori este legală.
În ce privesc actele contravenţionale, constatate în procesul vânzării prin licitaţie, ele exced obiectul prezentei cauze.
Referirea la faptul că la dosar nu se află declaraţia expertului M., se constată că această împrejurare nu are relevanţă juridică, în cauză.
Prin celelalte motive de recurs nu se invederează existenţa infracţiunilor de abuz, fals şi uz de fals, pentru a se impune casarea sentinţei atacate.
În consecinţă, soluţia adoptă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D. împotriva sentinţei penale nr. 47/ F din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5417/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5432/2004. Penal. Art.213 c. pen. Recurs în... → |
|---|
