ICCJ. Decizia nr. 5496/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5496/2004
Dosar nr. 5688/2003
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 398 din 17 septembrie 2003, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.S. SRL Ploieşti, prejudiciu de 17.182.000 lei);
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000);
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., l-a condamnat la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din 12 noiembrie 2002), a constatat această pedeapsă graţiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din 27 septembrie 2002); a constatat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de 3 luni aplicată pentru această faptă graţiată şi a atras atenţia inculpatului asupra art. 7 din aceeaşi lege, privind revocarea graţierii.
Conform art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A computat din pedeapsa rezultantă, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie2002, la 02 decembrie 2002.
2. Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul P.G.C. (zis U.), după cum urmează:
- În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.N.S. SRL Ploieşti, prejudiciu 17.182.000 lei).
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000 lei).
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie2002, parte vătămată E.C., prejudiciu 360.000 lei).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 din acelaşi cod, a computat din pedeapsa rezultantă, timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului de la 12 noiembrie2002 – 11 februarie 2003.
3. Tribunalul, prin aceeaşi sentinţă penală, a condamnat pe inculpatul Z.C.V., astfel:
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000 lei).
- În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată E.C., prejudiciu 360.000 lei).
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 din acelaşi cod, a computat din pedeapsa rezultantă, perioada reţinerii din data de 12 noiembrie 2002.
4. Aceeaşi instanţă a condamnat pe inculpat Ş.A.M. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.N.S. SRL Ploieşti, prejudiciu de 17.182.000 lei).
5. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.A.M. şi P.E. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82, raportat la art. 110 din acelaşi cod, de 3 ani şi 6 luni pentru fiecare inculpat.
Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
A constatat acoperite prejudiciile cauzate părţilor vătămate, care nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În noaptea 27 septembrie 2002, în baza unei înţelegeri prealabile, S.C. a luat de la domiciliul părinţilor săi, fără încuviinţarea acestora, autoturismul şi împreună cu ceilalţi inculpaţi s-au deplasat la magazinul SC O.E.N.S. SRL Ploieşti. Inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere şi ajungând la magazinul de mai sus, Ş.A.M. a spart geamul, pătrunzând în interior de unde şi-a însuşit 9 telefoane mobile. Acestea au fost înmânate inculpatului P.E., iar ceilalţi au asigurat paza, producând zgomot prin claxonare, pentru a nu fi auzită spargerea geamului.
Inculpatul Ş.A.M. a mai sustras şi un aparat electric de măsurat cât şi suma de 1.800.000 lei, pe care, de asemenea, le-a dat lui P.E.
Prejudiciul în sumă de 17.182.000 lei a fost acoperit în întregime prin restituire.
În dimineaţa zilei de 12 noiembrie 2002, în jurul orei 8,00, S.C. a luat din nou autoturismul părinţilor săi, conducându-l pe drumurile publice fără permis de conducere, în interior aflându-se şi P.G.C., Z.C.V. şi minorul sub 14 ani, C.V.
Ajungând în apropierea Şcolii nr. 9 din Ploieşti, văzând un grup de şcolari, compus din M.A.C., M.I. şi partea vătămată E.C., le-a cerut acestora să se urce în autoturism, iar în faţa şcolii, S.C. i-a cerut pe un ton impunător lui E.C. să-i dea ceasul de la mână, care a rămas la inculpat, deoarece partea vătămată a coborât din autoturism, fiind ameninţată de acesta.
Inculpaţii S.C., P.G.C., Z.C.V., împreună cu minorul C.V., au pătruns apoi în curtea şcolii, s-au apropiat de partea vătămată R.C., cerându-i să-i dea banii pe care-i are asupra sa.
Urmare refuzului acestuia, inculpatul S.C., în prezenţa celorlalţi, a căutat în buzunare pe partea vătămată, însuşindu-şi de la aceasta suma de 30.000 lei.
În continuare, acelaşi grup s-a apropiat de partea vătămată E.C., care se afla în curtea şcolii, spunând că dacă doreşte să-şi recupereze ceasul, trebuie să plătească lui S.C., care de altfel, şi-a însuşit din buzunarul de la spate al pantalonilor părţii vătămate suma de 60.000 lei, restituindu-i ceasul.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii P.G.C. şi S.C., solicitând desfiinţarea în parte, în latură penală a acestei hotărâri şi pe fond, să se dispună achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, deoarece sumele de bani însuşite au fost date cu titlu de împrumut, iar pentru infracţiunea de furt calificat, să se dispună reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 531 din 3 decembrie 2003, a respins apelurile, ca nefondate, motivând, pe baza probelor de la dosar, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, astfel că, solicitarea acestora privind achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de tâlhărie, nu se justifică, iar pedepsele aplicate sunt bine individualizate, în raport cu împrejurările în care au fost săvârşite faptele, gradul ridicat de pericol social al acestora, cât şi în raport cu datele personale ale inculpaţilor, care au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile.
În termenul legal, împotriva deciziei penale, au declarat recurs inculpaţii P.G.C. şi S.C.
În recursul inculpatului P.G.C. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că nu a avut o înţelegere prealabilă cu coinculpatul S.C. şi nici nu a avut vreo participaţie la comiterea infracţiunilor ce privesc pe părţile vătămate E.C. şi R.C., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracţiunea de furt calificat şi executarea pedepsei în condiţii neprivative de libertate.
În recursul inculpatului minor S.C. s-a solicitat:
- cu privire la infracţiunea de furt calificat săvârşită în dauna părţii vătămate SC O.E.N.S. SRL, să se aibă în vedere gradul de participare relativ redus al acestui inculpat la activitatea infracţională;
- în ce privesc cele două infracţiuni de tâlhărie reţinute în sarcina lui (părţi vătămate E.C. şi R.C.), să se dispună schimbarea încadrării juridice a acestora, în infracţiunea de furt calificat, întrucât părţile vătămate nu au fost constrânse să dea banii şi bunurile celor trei inculpaţi, sumele de bani fiind împrumutate, iar ceasul fiind oferit pentru probă;
- cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, să se dispună executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, în condiţiile art. 1101 C. pen., ţinând seama de starea lui de sănătate.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că starea de fapt, împrejurările şi modalitatea concretă în care faptele au fost comise, precum şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite de cele două instanţe, pe baza probelor administrate (proces verbal de cercetare la faţa locului, plângeri şi declaraţii de părţi vătămate, adresă prejudiciu, dovezi predare-primire, raport constatare tehnico-ştiinţifică, proces-verbal prezentare pentru recunoaştere, declaraţii martori, declaraţii învinuiţi şi inculpaţi), probe complet analizate şi just apreciate de instanţe, astfel că în mod justificat au dispus condamnarea inculpaţilor recurenţi pentru infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, solicitarea inculpatului P.G.C. de a fi achitat, întrucât nu a comis faptele, fiind lipsită de orice fundament.
Cu privire la infracţiunile de tâlhărie, reţinute în sarcina inculpaţilor, se constată că, în cursul urmăririi penale, aceştia, audiaţi fiind în prezenţa părinţilor şi apărătorilor, angajaţi şi desemnaţi din oficiu, au recunoscut faptele comise, declaraţiile lor coroborându-se cu cele ale părţilor vătămate şi martorilor audiaţi în cauză, care au descris în mod amănunţit faptele comise; din probatorii reieşind că bunurile şi sumele de bani au fost luate de la părţile vătămate, prin constrângere şi ameninţare.
De altfel, o confirmare a împrejurării că inculpaţii au deposedat părţile vătămate de bunuri prin constrângere şi ameninţare, este dată şi de faptul că, imediat după comitere, părţile vătămate s-au plâns martorelor A.C. şi A.L., profesoare în cadrul şcolii, cărora le-au relatat aceste aspecte, martorele anunţând organele de poliţie.
În atare condiţii, se constată că, în mod corect, instanţele, de fond şi de apel, au apreciat ca nesincere declaraţiile inculpaţilor şi părţilor vătămate, date în faza cercetării judecătoreşti, prin care au revenit şi au susţinut că, de bună voie, părţile vătămate au oferit inculpaţilor sumele de bani şi bunurile, cu titlu de împrumut, declaraţii care de altfel, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă.
Din moment ce deposedarea părţilor vătămate s-a făcut prin mijloace violente, prin constrângere şi ameninţare, iar inculpaţii au acţionat aşa în scopul de a-şi însuşi pe nedrept, în condiţii ilicite, banii şi bunurile sustrase, toate elementele infracţiunii de tâlhărie sunt întrunite, astfel că, solicitarea inculpaţilor de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, în infracţiunea de furt calificat şi respectiv, în complicitate la această infracţiune, nu poate fi primită.
Instanţele, de fond şi de apel, pe baza probelor aflate la dosar, au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispunând ca pedepsele aplicate celor doi inculpaţi să se execute prin privare de libertate, apreciind corespunzător pericolul social al faptelor comise de către aceştia, în concurs real.
Într-adevăr, infracţiunile săvârşite în condiţiile arătate, relevă un pericol social ridicat, determinat şi de multitudinea activităţilor infracţionale desfăşurate de aceştia şi care nu justifică aplicarea dispoziţiilor de clemenţă prevăzute de art. 81 şi art. 110 C. pen.
Relevant este şi faptul că, din materialitatea faptelor şi modul de operare al inculpaţilor, rezultă că, cel puţin în ce priveşte infracţiunea de furt comisă în dauna părţii vătămate SC O.E.N.S. SRL Ploieşti, aceştia au prefigurat săvârşirea infracţiunii, studiind anterior locul şi momentul propice comiterii infracţiunii şi stabilind contribuţia fiecăruia dintre ei la realizarea faptei.
Pe de altă parte, la individualizarea pedepselor, instanţele au ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpaţilor, respectiv, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că sunt minori, dar şi profilul moral al acestora, care au părăsit şcoala, sunt cunoscuţi cu un comportament antisocial, stare în care au şi comis infracţiunile, atrăgând şi alţi minori, în comiterea unor astfel de fapte.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost bine analizate de instanţe care au apreciat justificat că scopul pedepselor aplicate celor doi inculpaţi recurenţi nu poate fi atins prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi art. 110 C. pen.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţii P.G.C. şi S.C., fiind nefondate, având în vedere că nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să ducă la casare, urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G.C. şi S.C. împotriva deciziei penale nr. 531 din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la 11 februarie 2003, pentru inculpatul P.G.C. şi de la 12 noiembrie 2002, la 2 decembrie 2002, pentru inculpatul S.C.
Constată că inculpatul P.G.C. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5492/2004. Penal. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Penal. Art.211alin.2c. pen. Recurs → |
|---|
