ICCJ. Decizia nr. 5458/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5458/2004
Dosar nr. 4238/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 26 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul n.s. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a restului de 883 de zile închisoare din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2669 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă la 23 aprilie 2002 şi în consecinţă a dispus executarea în întregime a restului de pedeapsă de 883 de zile închisoare alături de pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, în final inculpatul va executa 2 ani, 9 luni şi 883 de zile de închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, timpul deţinerii preventive, de la 18 mai 2003 la zi.
A luat act că partea vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa coroborând declaraţiile părţii vătămate C.L. cu declaraţiile martorilor C.M. şi C.M., a reţinut că, la 18 mai 2003, inculpatul N.S. a traversat în fugă intersecţia în care se afla partea vătămată şi venind din direcţia opusă acesteia i-a smuls telefonul mobil, purtat la gât, într-o husă.
La strigătele părţii vătămate şi ale mamei sale, şoferul unui autoturism a plecat în urmărirea inculpatului prinzându-l la mică distanţă. Şoferul autoturismului, rămas necunoscut, l-a dus pe inculpat la agentul de pază C.M. aflat la sediul SC S. SA situat pe str. Mareşal Averescu şi a sunat la poliţie pentru a anunţa fapta.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, având în vedere că furtul s-a comis prin violenţă.
Prin Decizia nr. 511/ A din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus-menţionate, reţinându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a apreciat în mod corect că instanţa de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât poziţia sinceră a inculpatului cât şi faptul că, deşi acesta a mai beneficiat de două ori de clemenţă, suspendare condiţionată şi graţiere, a perseverat în săvârşirea de fapte antisociale, fapta din prezentul dosar fiind comisă prin violenţă şi dintr-un loc public. În raport de aceste elemente, luând în considerare şi dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanţa de apel a apreciat în mod corect că nu se impune reducerea pedepsei, ce este doar cu puţin orientată peste minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5456/2004. Penal. Art.197 alin3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5492/2004. Penal. Contestatie în anulare.... → |
|---|
