ICCJ. Decizia nr. 5799/2004. Penal
| Comentarii |
|
P.N.A. București - Serviciul Teritorial Ploiești, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 148,art. 149 și art. 1491C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive a inculpatei S.M.A. pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 29 octombrie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că, la data de 26 octombrie 2004, având calitatea de inspector de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție județean Prahova - secția 4 poliție, Biroul Cercetări penale, a pretins suma de 800 Euro și ulterior dolari S.U.A. de la denunțătorii M.S., E.G., I.T.C. și M.Șt., pentru a interveni pe lângă un magistrat procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în vederea adoptării unei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de minorii P.A., E.M.G., I.T. și M.G.F. (copii denunțătorilor), cercetați de sus-numita pentru furt în dosarul penal nr. 6667 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești. Denunțătorii s-au înțeles cu inculpata să-i dea suma de 800 dolari S.U.A. în două tranșe. în baza acestei înțelegeri în data de 28 octombrie 2004, denunțătorii M.Șt. și E.G., în jurul orelor 17,00, s-au întâlnit cu numita S.M.A. în biroul acesteia, unde i-au dat suma de 400 dolari S.U.A. reprezentând jumătate din suma pretinsă, după cum conveniseră, urmând ca diferența de 400 dolari S.U.A. să i-o dea după ce primesc comunicarea de la parchet că fii lor au fost scoși de sub urmărire penală și li s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Cu prilejul primirii sumei de la 400 dolari S.U.A. în scopul arătat mai sus, numita inculpată a fost prinsă în flagrant.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică care ar consta în crearea unei disfuncționalități în menținerea ordinei publice de către organele abilitate în acest sens, pericol determinat de reacția societății civile față de o stare de lucruri negativă, precum și temerea negativă că împotriva unor infracțiuni grave organele în drept nu reacționează eficient.
în ceea ce privește temeiul arestării, au fost invocate prevederile art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din 29 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 9568/2004, a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pe o perioadă de 15 zile începând cu data de 29 octombrie 2004, ora 17,00 și până la 12 noiembrie 2004, ora 17,00 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că propunerea de arestare preventivă a inculpatei este întemeiată, având în vedere existența cerințelor cerute de art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen.
în acest sens, se arată că în dosarul de urmărire penală se găsesc suficiente probe, pe baza cărora să se formeze convingerea că există indicii că inculpata a săvârșit infracțiunea imputată cum ar fi procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, mijloacele tehnice audio-video, declarațiile denunțătorilor I.T.C., M.S., M.Șt. și E.G. și declarațiile inculpatei în care arată că denunțătorii i-au oferit plicul, punându-l pe un dosar de pe masa de lucru, că a pus mâna pe plic, le-a spus că ei nu-i trebuie nimic dar, a lăsat plicul în locul în care se afla.
Totodată, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele cuprinse în art. 148 lit. h) C. proc. pen., atât cu privire la limitele de pedeapsă care sunt cuprinse între 2 și 12 ani cât și cu privire la starea de pericol concret pentru ordinea publică ce s-ar crea la lăsarea în libertate a inculpatei.
împrejurarea că inculpata s-a folosit de calitatea sa de reprezentant al unei autorități publice și că prin modul în care a acționat a pus în discuție integritatea unui magistrat și acesta reprezentant al unei autorități publice, a creat convingerea instanței de fond că există acea stare de pericol prevăzută de art. 148 lit. h) ce poate fi determinată de reacția societății civile și de temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte a unor astfel de persoane, organele în drept nu acționează eficient.
Constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 146,art. 148 lit. b1) și h) C. proc. pen., instanța de fond a admis propunerea și în consecință a dispus arestarea preventivă a inculpatei.
Față de natura infracțiunii flagrante, de împrejurarea că majoritatea probelor au fost deja administrate, instanța a apreciat ca suficientă o perioadă a arestării preventive de 15 zile, respectiv de la data de 29 octombrie 2004 la 12 noiembrie 2004, inclusiv.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs P.N.A. București - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpata S.M.A.
Prin recursul declarat de parchet se critică încheierea, susținându-se că este insuficientă și netemeinică arestarea preventivă a inculpatei doar pe o perioadă de 15 zile, câtă vreme în cauză mai sunt necesare audierea denunțătorilor și copiilor acestora, efectuarea de confruntări și verificarea apărărilor inculpatei, prezentarea materialelor de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, ceea ce justifică arestarea pe o durată de 29 zile.
Inculpata prin recursul său a susținut că arestarea preventivă nu se justifică întrucât cerințele înscrise în art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite.
Recursurile sunt nefondate.
în conformitate cu prevederile art. 148 lit. h) și art. 143 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii puternice că aceasta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
în cauză, așa cum s-a motivat și în considerentele încheierii, condițiile cumulative prevăzute în textele sus-menționate sunt îndeplinite, deoarece există probe și indicii puternice că inculpata a săvârșit fapta imputată, pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea în care s-a comis fapta și natura relațiilor socio-profesionale afectate impun concluzia că lăsarea acesteia în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol pentru ordinea publică.
Așa fiind, critica adusă de inculpată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Tot astfel este neîntemeiată și critica adusă de procuror cu privire la durata arestării preventive dispusă.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 72/P/2004 se constată, contrar susținerilor din recursul procurorului, că majoritatea probelor au fost administrate.
Cum la stabilirea duratei arestării dispuse s-a dat efect acestei împrejurări, ținându-se seama și de faptul că în speță, este vorba de o infracțiune flagrantă, în mod corect s-a reținut că nu este cazul stabilirii acesteia la maximul prevăzut de lege.
Motivul de casare fiind deci nefondat, urmează a fi respins.
în consecință, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cauze de casare, ce ar putea fi ridicate din oficiu nu s au constatat, recursurile declarate în cauză au fosti respinse, iar inculpata obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5902/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6071/2004. Penal → |
|---|
