ICCJ. Decizia nr. 5667/2004. Penal
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința penală nr. 88 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul penal nr. 3530/2003 s-a dispus, în baza art. 104 C. pen., aplicarea inculpatului minor Z.N.C. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
în baza art. 490 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus punerea în executare, de îndată, a măsurii educative.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 2 iunie 2003 și arestat preventiv de la 3 iunie 2003 la 3 iulie 2003.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., art. 1000 alin. (2) C. civ., a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.C. și Z.M., domiciliați în București la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă M.G., reprezentată legal de M.A., domiciliată în comuna Sărulești, județul Călărași.
în baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de un milion lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
în data de 1 iunie 2003, inculpatul Z.N.C. a determinat-o pe partea vătămată M.G., în vârstă de 7 ani, să-l urmeze la domiciliul său, promițându-i că-i va arăta un cățel.
în realitate, inculpatul intenționa să întrețină cu partea vătămată raporturi sexuale, astfel că, ajunși la locuința sa, i-a cerut să se dezbrace.
Deoarece partea vătămată a refuzat, inculpatul a început să devină violent și a amenințat-o cu cuțitul. Datorită împotrivirii părții vătămate, inculpatul nu a reușit să întrețină relații sexuale, provocându-i o leziune la nivelul regiunii vulvare, precum și echimoze în zona gâtului.
Partea vătămată a fost găsită de martorul G.I. care o cunoștea și care a condus-o acasă.
Din analiza certificatului medico-legal nr. 2/2422/2003 din 2 iunie 2003, întocmit de I.M.L. București rezultă că partea vătămată M.G. este virgină dar "prezintă la nivelul regiunii vulvare posterior o leziune care se putea produce prin manevre intempestive locale vulvei". Partea vătămată a prezentat o echimoză violacee ovalară latero-cervical și o echimoză violacee pe umărul stâng, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp dur. Leziunile au putut data din 1 iunie 2003, necesitând pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, considerând-o netemeinică și nelegală.
S-a susținut că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Prin decizia penală nr. 259/ A din 8 aprilie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 873/2004, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, desființând în parte hotărârea, schimbând încadrarea juridică a faptei din art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 în art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), aplicând inculpatului, potrivit art. 104 C. pen., măsura internării într-un centru de reeducare.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit care a servit la săvârșirea faptei.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Instanța de apel a reținut că definirea infracțiunii cu toate trăsăturile sale, se face prin alin. (1) al art. 197 C. pen., astfel că, încadrarea juridică exactă este cea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Cât privește reindividualizarea judiciară a faptei, prima instanță a reținut în mod corect ca împrejurări de natură a impune aplicarea unei măsuri educative, vârsta inculpatului, gradul său redus de inteligență, pregătirea școlară de numai 3 clase, comportament liniștit.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, înlăturarea dispozițiilor privind confiscarea specială a cuțitului respectiv, aplicarea inculpatului Z.N. a unei pedepse cu închisoarea.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 171 C. proc. pen.
în motivele scrise, se arată că instanțele nu au ținut îndeajuns seama de gradul de pericol social al faptei, de vârsta minorei, de leziunile produse și consecințele asupra dezvoltării ulterioare a părții vătămate.
Cât privește confiscarea cuțitului s-a reținut că, organele de urmărire penală nu au identificat obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii, astfel încât, nu pot fi incidente dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen.
Examinând hotărârile atacate potrivit art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), este legală, iar starea de fapt, constând în aceea că inculpatul a încercat prin constrângere și amenințare să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată M.G. în vârstă de 7 ani, este corectă.
Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în speță, inculpatul fiind minor este necesar ca dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), să fie corelate cu prevederile art. 100 alin. (1) C. pen., potrivit cu care "față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă".
Art. 100 alin. (2) C. pen., prevede, cu caracter de principiu că "pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului."
De asemenea, la alegerea sancțiunii trebuiesc avute în vedere toate elementele ce caracterizează persoana minorului.
Din analiza probelor administrate de instanțele de judecată rezultă că fapta săvârșită de inculpatul minor Z.N. prezintă un grad ridicat de pericol social nefiind justificată aplicarea unei măsuri educative.
Astfel, inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată avea doar 7 ani, exercitând asupra minorei violențe fizice care i-au produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile îngrijiri medicale.
Ajuns la domiciliul său, inculpatul, în scopul de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, a încuiat ușa, după care a devenit violent, amenințând-o cu un cuțit.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală inculpatul a avut discernământ în momentul săvârșirii infracțiunii, având un intelect normal dezvoltat fără tulburări afective, volitive și instinctuale.
La aceste elemente se adaugă consecințele faptei asupra psihicului părții vătămate, împrejurarea că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cât privește confiscarea cuțitului, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.
Din analiza probelor existente la dosarul cauzei, se constată că organele de urmărire penală nu au identificat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii. Pe de altă parte, nu există nici o probă care să demonstreze că obiectul folosit de autorul infracțiunii aparținea acestuia.
Așa fiind, constatându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 171 C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București urmează a fi admis potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casându-se hotărârile atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a măsurii confiscării speciale.
Rejudecând cauza în aceste limite, avându-se în vedere elementele invocate anterior, precum și împrejurările favorabile inculpatului, recunoașterea faptei, lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, urmează a-i fi aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare cu executarea în regim de detenție.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 iunie 2003 la 3 iulie 2003, constatându-se totodată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Se va înlătura măsura confiscării speciale dispusă de instanța de apel.
Față de admiterea recursului, văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5629/2004. Penal → |
|---|
