ICCJ. Decizia nr. 5902/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1077 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul F.M. și s-a anulat mandatul de executare nr. 29 din 20 octombrie 2003 emis de Tribunalul București, secția I penală, dispunându-se punerea de îndată în libertate a condamnatului.
Instanța a reținut că s-a făcut dovada prin actul medical depus la dosar că cel condamnat a fost în imposibilitate să ia cunoștință de hotărârea Curții de Apel în termenul legal de recurs, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 461 lit. a) C. proc. pen., pentru admiterea contestației.
Prin decizia penală nr. 101/ A din 12 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a respins contestația la executare împotriva sentinței penale din 19 noiembrie 2003.
Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 461 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație la executare când s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă, iar în speță condamnarea a rămas definitivă prin nerecurare în termen legal, condamnatul formulând recurs peste termen situație în care numai instanța de recurs poate, conform art. 3853, raportat la art. 364 C. proc. pen., să suspende executarea pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei pe care nu l-a motivat.
Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 26 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 588 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a aplicat condamnatului o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Hotărârea curții de apel a rămas definitivă, conform art. 4161pct. 1 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a fost atacată cu recurs în termen.
Condamnarea fiind definitivă legal s-a emis mandatul de executare nr. 29 din 20 octombrie 2003.
Așa fiind, corect s-a reținut prin hotărârea atacată în prezenta cauză că nu există motivul contestației la executare prevăzut de art. 461 lit. a) C. proc. pen.
O eventuală imposibilitate a condamnatului de a exercita calea de atac a recursului în termen nu înlătură caracterul definitiv al hotărârii puse în executare ci poate constitui conform art. 3853alin. (2), raportat la art. 364 C. proc. pen., temeiul unei cereri de repunere în termenul de recurs. Repunerea în termenul de recurs este de competența exclusivă a instanței investite cu soluționarea recursului declarat după expirarea termenului prevăzut de lege.
Având în vedere considerentele expuse recursul va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5111/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5799/2004. Penal → |
|---|
