ICCJ. Decizia nr. 5945/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 22 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14 martie 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 265/P/2001.
Prin plângerea înregistrată la data de 12 ianuarie 2004, dosar nr. 57/P/2004, petentul B.F. a solicitat desființarea ca neîntemeiată, și reținerea spre rejudecare în fond în legătură cu faptele penale imputate de acesta, a rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 14 martie 2002 (dosar nr. 265/P/2001) prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: a) S.I., notar public, pentru faptele prevăzute de art. 246,art. 288,art. 289 și art. 291 C. pen.; b) R.O., magistrat judecător, pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); c) N.N., cumpărător, pentru fapta prevăzută de art. 291 C. pen.; d) B.F., vânzătoare, pentru fapta prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); e) S.G., P.M., C.I. și B.M., participanți la faptele penale sus-menționate.
în motivare, s-a arătat că există probe suficiente la dosar, care să justifice desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, reținerea cauzei spre rejudecare pentru condamnare sub aspectul săvârșirii de către învinuiți a infracțiunilor arătate de către petent.
în fapt, la data de 27 martie 2001, petiționarul B.F. din Pitești, județul Argeș, a sesizat organul de urmărire penală solicitând efectuarea de cercetări față de S.I., R.O., N.N. și B.F., pentru infracțiunile sus-menționate.
în esență, a susținut că notarul S.I. în mod abuziv a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2663 din 29 iulie 2000 privind suprafața de 2742 mp. teren situat în intravilanul municipiului Slatina, imobil ce a fost nelegal înscris în cartea funciară, pe numele cumpărătorului N.N., de către judecătorul R.O., în condițiile în care acest teren îi aparținea în proprietate exclusivă, fiind dobândit de la mama acestuia B.F., prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2376 din 8 martie 1995.
Din actele premergătoare efectuate de procuror în cauză, s-au confirmat susținerile petentului privind calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu, dobândită la 8 martie 1995 prin actul autentic sus-menționat, dreptul de proprietate al acestuia fiind înscris și în cartea funciară prin încheierea nr. 2764 din 10 august 2000, judecător R.O., după verificarea documentelor prezentate prevăzute de art. 49 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
La data de 29 august 2000, B.F., mama petentului, a revândut terenul amintit lui N.N. declarând necorespunzător realității că acesta îi aparține, în fața notarului public S.I. care fără a cunoaște adevărul, a procedat la autentificarea noului contract sub nr. 2663 din 29 august 2000, vânzătorul procedând, prin cererea din 30 august 2000 adresată Biroului de carte funciară al Judecătoriei Slatina, la înscrierea în carte funciară, cerere admisă, după verificarea documentației prin încheierea nr. 4118 din 30 august 2000 de către același magistrat judecător R.O. (de precizat că documentația cadastrală prezentată de această dată, se referea la un imobil situat în Slatina, fără număr în suprafață de 2.742 mp. cu alte vecinătăți, înregistrarea făcându-se sub un alt număr cadastral 1480, cel inițial pe numele petentului fiind 756); ca atare, avându-se în vedere și comunicările O.J.C.G.C. Olt (adresele nr. 2536/2001, nr. 3198/2001 și nr. 3947/2001) în care a arătat că s-au comis erori materiale cu privire la datele de identificare a imobilului de către această instituție, s-a reținut că notarul public S.I., cât și cumpărătorul N.N. nu au cunoscut că imobilul a făcut obiectul altei tranzacții imobiliare (această situație fiind datorată în exclusivitate făptuitoarelor B.F., decedată în prezent, care a declarat că imobilul îi aparține prezentând printre alte înscrisuri în acest sens și titlul de proprietate eliberat pe numele său la data de 30 iulie 1998, ulterior transmiterii dreptului de proprietate către petent), și în consecință, lipsind latura obiectivă și subiectivă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., față de aceștia.
Și față de magistrat judecător R.O. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., reținându-se că aceasta nu a cunoscut la data de 30 august 2000 că imobilul a mai fost înscris anterior în cartea funciară sub un alt număr, imposibilitate determinată de declarația nesinceră a făptuitoarei B.F. care a stat la baza întocmirii declarației cadastrale și actelor notariale, prezentând date de identificare noi ce se refereau la un alt imobil.
Pentru B.F., intervenind decesul s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
în cadrul cercetărilor s-a constatat totuși că anumite documente ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare la data de 29 august 2000 și înregistrarea imobilului în cartea funciară la 30 august 2000 prezintă date necorespunzătoare adevărului și anume: a) certificatul de evidență fiscală nr. 8905 din 28 august 2000 eliberat de Primăria municipiului Slatina - Direcția economică conține mențiuni necorespunzătoare realității cu privire la suprafața terenului (2451 mp. și nu 2800 mp.), precum și cu privire la adresă (strada Pitești și nu strada Nucului), actul fiind emis nu la cererea persoanei îndreptățite B.F. ci a altei persoane, probabil N.N. și b) documentația cadastrală întocmită de C.I. și înregistrată la O.J.C.G.C. Olt sub nr. 7733 din 28 august 2000 s-a bazat pe declarația completată nu de B.F., ci de alte persoane, probabil B.M. sau chiar N.N., fără a se verifica și constata că pentru același imobil se întocmise anterior o altă documentație înregistrată sub nr. 5995 din 20 decembrie 1999, iar pentru cercetarea acestor documente folosite în scopul producerii de consecințe juridice cauza a fost disjunsă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă la data de 14 martie 2002 în dosar nr. 265/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, adresa nr. 19981/1429/ A din 2 decembrie 2003, care a menținut în totalitate soluția și argumentele justificative inițiale.
Examinând plângerea Curții de Apel Craiova a apreciat-o ca neîntemeiată, astfel că a menținut rezoluția atacată pe care a considerat-o corectă, însușindu-și argumentația procurorului.
în ce-i privește pe intimații S.G., P.M., C.I. și B.M. s-a constatat, că pentru aceștia s-a dispus disjungerea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva căreia s-a plâns petentul nu îi vizează.
împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat casarea acesteia, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror și condamnarea intimaților pentru infracțiunea imputată.
Recursul nu este fondat.
Atâta timp cât în cauză s-a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că intimații S.I., notar public și N.N., cumpărătorul imobilului în speță, nu au cunoscut că imobilul respectiv a făcut obiectul altei tranzacții imobiliare, lipsind astfel elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a solicitat cercetarea penală, în mod legal și temeinic s-a dispus față de aceștia neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Aceeași soluție corectă s-a dispus și în cazul intimatei R.O., magistratul judecător, delegat pentru efectuarea activităților de publicitate imobiliară, față de care în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dat, de asemenea, o soluție de neîncepere a urmăririi penale, reținându-se că aceasta nu a cunoscut la data de 30 august 2000 că imobilul a mai fost înscris anterior în cartea funciară.
S-a constatat că această împrejurare a fost posibilă, determinată fiind de declarația nesinceră a intimatei B.F., vânzătoarea imobilului, care a prezentat date de identificare noi ce se refereau la un alt imobil și a creat astfel o altă aparență.
în ce o privește pe intimata B.F., întrucât a intervenit decesul acesteia s-a dispus în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, soluție impusă de dispozițiile legale menționate.
Distinct de cele arătate este de observat că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova constatând, că din actele premergătoare efectuate a rezultat existența unor acte care conțin date necorespunzătoare adevărului, documente care au fost folosite în scopul producerii de consecințe juridice și la a căror întocmire și eliberare au participat în diferite moduri ceilalți intimați, a disjuns cauza în ceea ce-i privește pe aceștia și a trimis-o spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
Ca atare, în condițiile în care rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu se referă la intimații S.G., P.M., C.I. și B.M., plângerea formulată de petent referitor la aceștia a fost just apreciată ca prematură.
Numai după ce Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina va dispune o soluție în cauză, petentul în cazul în care va fi nemulțumit va putea formula plângere în temeiul art. 278 și urm. C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate recursul declarat de petiționar este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se dispozițiile sentinței și implicit ale rezoluției de neînceperea urmăririi penale atacată.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5700/2004. Penal → |
|---|
