ICCJ. Decizia nr. 6121/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6121/2004
Dosar nr. 5445/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 878 din 28 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare, formulată de condamnatul M.D.M. deţinut în Penitenciarul Jilava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul nu a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei care să aibă consecinţe grave pentru familia sa, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 612/ A din 19 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, motivând că pentru considerentele reţinute de instanţa de fond, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată.
Împotriva menţionatelor hotărârii, acelaşi condamnat a declarat recurs, susţinând că cele două instanţe au apreciat în mod greşit situaţia grea în care se află familia sa, care ar justifica întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din cuprinsul anchetei sociale aflată la dosar rezultă că mama condamnatului, în vârstă de 66 ani, este pensionară, iar imobilul în care a locuit a fost înstrăinat, în prezent aceasta fiind mutată în oraşul Constanţa.
Cum motivul invocat de condamnat nu se încadrează printre împrejurările speciale la care se referă textele de lege citate în mod just cele două instanţe au apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată în cauză nu este întemeiată.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul M.D.M. nefiind fondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 612/ A din 19 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6118/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6138/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
