ICCJ. Decizia nr. 6107/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6107/2004
Dosar nr. 5736/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 19 mai 2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul U.V. la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 19 mai 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata unei prestaţii periodice a câte 270.000 lei lunar către fiii minori ai victimei, începând cu data de 9 iunie 2003 până la majoratul acestora, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 8.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 9 iunie 2003, pe fondul unor relaţii tensionate, inculpatul găsind-o pe concubina sa B.F. în stare de ebrietate a intenţionat să-i aplice o corecţie. Cum aceasta a încercat să se apere cu un băţ găsit în curte, inculpatul i-a smuls băţul din mână aplicându-i mai multe lovituri peste corp. Deşi victima căzuse la pământ inculpatul a continuat să o lovească în abdomen şi torace cu piciorul, cauzându-i leziuni grave care i-au provocat moartea.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 323/ A din 23 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul susţinea că în mod nejustificat prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi nu a făcut aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva menţionatei hotărâri, inculpatul U.V. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în raport de motivul de casare invocat, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală de autopsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică şi declaraţiile martorilor T.M., P.Z. şi U.E.) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă fără dubiu că la data de 9 iunie 2003, constatând că victima se afla în stare de ebrietate, inculpatul a intenţionat să-i aplice o corecţie. Cum aceasta a încercat să se apere cu un băţ găsit în curte, inculpatul i-a smuls băţul din mână aplicându-i mai multe lovituri peste corp. Deşi victima căzuse la pământ, inculpatul a continuat să o lovească în abdomen şi torace cu picioarele, cauzându-i leziuni grave care i-au provocat moartea.
Martorii audiaţi în cauză, rude cu părţile, precizează că acesta obişnuia să consume băuturi alcoolice după care se certau, împrejurări în care inculpatul o bătea pe victimă.
Fapta inculpatului de a aplica victimei căzute la pământ mai multe lovituri cu picioarele în regiunile toracică şi abdominală provocându-i leziuni grave, în urma cărora aceasta a decedat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor, intenţia inculpatului de a ucide fiind evidentă.
Susţinerile inculpatului, în sensul că fapta ar fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări provocată de starea de ebrietate în care se afla victima şi de comportarea violentă a acesteia, nu pot fi primite, din probele administrate rezultând că inculpatul obişnuia să exercite acte de violenţă asupra victimei când aceasta consuma băuturi alcoolice, situaţie în care starea de puternică tulburare invocată este exclusă.
Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea ei, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al infracţiunii, condiţiile concrete în care a fost comisă, cât şi persoana infractorului, care deşi suferă de o boală psihică are discernământul păstrat.
Întrucât motivele de recurs invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 16 iulie 2003 la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.V. împotriva deciziei penale nr. 323/ A din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2003 la 18 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6105/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6108/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
