ICCJ. Decizia nr. 6245/2004. Penal
Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 948 din 20 iulie 2004, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul I.N., privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată de aceiași instanță prin sentința penală nr. 149 din 12 februarie 2003, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
A obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei onorariu avocat din oficiu este suportat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut din referatul de anchetă socială întocmit că familia condamnatului locuiește la fratele concubinei sale D.N. care nu are nici o sursă de venit.
Au o casă formată din patru camere acoperită cu tablă și constituită din chirpici. Tot aici locuiesc și cei cinci copii ai condamnatului I.N. care nu are nici o sursă de venit. Singura sursă de venit este ajutorul social de care beneficiază concubina acestuia D.F.
Instanța respingând cererea a reținut că într-adevăr familia condamnatului se găsește într-o situație grea din punct de vedere material nefiind însă vorba de împrejurări speciale cum prevede art. 453 lit. c) C. proc. pen., ci de o stare obișnuită, preexistentă care nu poate justifica întreruperea executării pedepsei.
Apelul condamnatului a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 662/ A din 10 septembrie 2004, instanța de apel, însușindu-și integral considerentele instanței de fond.
împotriva acestor hotărâri condamnatul I.N. a declarat recurs reiterând motivele invocate în cererea introductivă.
Dispozițiile înscrise în art. 453 lit. c) C. proc. pen., privind posibilitatea întreruperii executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia lui.
în cauză așa cum s-a reținut și în referatul de anchetă socială întocmit, există anumite împrejurări privitoare la posibilitățile materiale de care dispune concubina condamnatului pentru întreținerea celor cinci copii minori, împrejurări care însă nu sunt speciale în înțelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen. și care sunt de durată și nu pot fi ameliorate prin prezența condamnatului pe o perioadă de trei luni, maximul prevăzut de lege.
în consecință, urmează a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 6241/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6384/2004. Penal → |
---|