ICCJ. Decizia nr. 6597/2004. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 94 din 31 mai 2002, Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaților:

- mr. T.P. din infracțiunea de călcare de consemn în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 333 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 333 alin. (3) și

- civ. C.C.I. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248, raportat la art. 248¹, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Tribunalul a condamnat pe inculpații:

1. civ. P.R.C. la două pedepse a câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 12 (evaziune fiscală) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și, respectiv art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. în temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

2. civ. D.L. la două pedepse a câte 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și, respectiv, art. 302 din același cod. în baza art. 34 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

3. civ. A.H.Y. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) din același cod, precum și la două pedepse a câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și, respectiv, art. 26, raportat la art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în temeiul art. 34 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

4. mr. T.P. la un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 333 alin. (3) C. pen.

5. plt. B.D.M. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 333 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

6. civ. C.C.I. la două pedepse a câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de art. 26, raportat la art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2). în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b), tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

7. civ. O.D.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 248, raportat la art. 248¹, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2). Conform art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

8. P.G. la două pedepse a câte 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 248, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 248, raportat la art. 248¹C. pen., respectiv, art. 26, raportat la art. 302 C. pen. în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) din același cod, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

9. civ. T.M.F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 248, raportat la art. 248¹C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 302 C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1), tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

10. P.G.R.;

11. civ. B.T.;

12. civ. P.A.;

13. civ. C.A.L.;

14. civ. C.C. la câte 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 81, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților mr. T.P., plt. B.D.M. și civ.: P.G.R., B.T., P.A., C.C. și C.A.L., pe termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul mr. T.P. și de câte 4 ani pentru ceilalți inculpați, conform art. 82 C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților civili P.R.C. și A.H.Y., care s-a prelungit de la 13 iunie 2000 la 12 iulie 2002 și s-au dedus din pedepsele aplicate acestora prevenția la zi de la 22 mai 2001, pentru P.R.C. și de la 19 iunie 2001, pentru A.H.Y.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații P.R.C. și D.L. cantitatea de 12 tone cafea verde aflată în custodia comisionarului vamal S.C. R. S.A., care urma să fie valorificată prin vânzare de către D.G.F.P. Timișoara.

Tribunalul a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Finanțelor, D.G.V. și i-a obligat, în solidar, pe inculpații P.R.C., D.L. (ambii, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. cu sediul în Timișoara, str. Liege); A.H.Y. (în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.B.C. S.R.L., cu sediul în Timișoara, str. Brâncoveanu) și C.C.I., până la concurența sumei de 1.989.940.778 lei; O.D.A., până la concurența sumei de 3.390.196.689 lei; P.G., până la concurența sumei de 1.018.864.086 lei și T.M.F., până la concurența sumei de 2.887.526.339 lei la suma totală de 4.277.370.398 lei, la care se adaugă majorările de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu 15 aprilie 2001 până la 29 octombrie 2001 și de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere de la 29 octombrie 2001 până la achitarea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

Instanța a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaților P.R.C. și D.L. prin ordonanțele din 28 mai 2001 ale Inspectoratului poliției județului Timiș și a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând părților civilmente responsabile S.C. B.P. S.R.L. și S.C. A.B.C. S.R.L.

S-a dispus, totodată, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat a fiecărui inculpat, în sumă de câte 5.000.000 lei, iar pe inculpații P.R.C. și D.L., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. și pe inculpatul A.H.Y., cu partea responsabilă civilmente S.C. A.B.C. S.R.L.

Hotărând în acest fel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în luna iunie 1999, inculpații D.L. și P.R.C. s-au asociat, ocupându-se împreună de administrarea patrimoniului și derularea de activități comerciale în cadrul S.C. B.P. S.R.L.

Obiectul de activitate a societății l-a constituit comerțul cu ridicata, import-export de produse nealimentare și alimentare, inclusiv, cel referitor la cafea verde și solubilă, cu parteneri din țară și din străinătate, iar pentru dobândirea unor venituri ilicite, prin nerespectarea dispozițiilor legale, privind transporturile de cafea, aceștia au apelat la ajutorul lucrătorilor vamali și al polițiștilor din cadrul P.C.T.F.) S.M., pe care l-au și primit.

Pentru transportul cafelei din localitatea Moravița la Timișoara, unde era sediul S.C. B.P. S.R.L., inculpatul D.L. l-a contactat pe inculpatul B.A., care era proprietarul a două microbuze, ambele marca IVECO unul de culoare verde, și celălalt, verde-alb, care a fost de acord să-i pună unul la dispoziție.

- în acest sens, în seara zilei de 10 aprilie 2001, ora 23,00, inculpații P.R.C. și D.L., s-au deplasat în comuna Moravița, unde, pe terasa unui bar, l-au abordat pe martorul L.E. pentru a le găsi niște persoane interesate să descarce și să încarce niște saci, în schimbul unor sume de bani.

Martorul a mers la vărul său B.F., care a acceptat să facă el cursa cu microbuzul IVECO, după ce i s-a explicat despre ce este vorba, iar martorii I.I. și B.P. au fost de acord să transporte sacii.

Microbuzul, condus de B.F., a fost deplasat în curtea unui imobil, aparținând R.A.A.R. - Stația Moravița, în care locuia martorul H.I. cu familia și care, contra sumei de 100.000 lei, a permis să staționeze în curte, unde, la scurt timp, au mai venit alte două: unul verde, condus de inculpatul P.R.C. și celălalt, alb, înmatriculat în Serbia, condus de cetățeanul sârb M.G. Acesta a declarat că, l-a întâlnit pe P.R.C. în Novisad, iar microbuzul său, încărcat cu cafea verde, l-a urmat pe cel al lui P.R.C. intrând în România prin vama Vatin-Stamora Moravița.

în declarația vamală, nr. A-2001-373 din 10 aprilie 2001, este consemnată cantitatea de 4.880 kg cafea verde, ambalată în 80 de saci, care a fost transportată cu microbuzul, înmatriculat cu numere germane, condus de inculpatul P.R.C., destinată S.C. B.P. S.R.L. Timișoara.

Microbuzul condus de sârbul M.G. a fost încărcat cu 54 de saci, conținând 3.294 kg cafea boabe-brută, date consemnate în declarația vamală nr. A-2001/374 din 10 aprilie 2001, având aceeași destinație.

în microbuzul condus de B.F., staționat în curtea R.A. nu a încăput întreaga cantitate de cafea, restul fiind depozitat, cu acordul martorului H.I., într-o magazie aparținând imobilului.

Spre Timișoara, microbuzul a fost condus de B.P., lângă el fiind B.F., iar în fața mașinii rula autoturismul VW PASSAT de culoare roșie și în spate, microbuzul MLU 8797, condus de către P.R.C.

Ajunși în municipiul Timișoara, microbuzul, în care se afla cafeaua, a fost preluat de inculpatul P.R.C. și dus la S.C. A.B.C. S.R.L. (str. Constantin Brâncoveanu), al cărei administrator unic era cetățeanul sirian, inculpatul A.H.Y., cu care ceilalți inculpați colaborau de mai mult timp ceilalți însoțitori: B.F., B.P. și D.L., rămânând să-l aștepte la o stație PECO.

După descărcarea sacilor și depozitarea lor în incinta societății comerciale menționate, inculpatul P.R.C. a revenit la locul unde stabilise întâlnirea cu ceilalți și a predat autovehiculul martorului B.F. care, împreună cu B.P. și L.E. s-au întors în localitatea Moravița.

- Tribunalul a mai reținut, în fapt, că, în cursul aceleiași nopți de 10 aprilie 2001, prin același punct de trecere a frontierei de stat Vatin-Stamora Moravița, a mai pătruns și camionul condus de cetățeanul sârb P.R., fără a i se verifica transportul, cafea verde, de către vameșii și polițiștii de frontieră. Această marfă, care, consemnată în declarația vamală nr. A-2001/372 din 10 aprilie 2001, trebuia să ajungă la S.C. I. S.R.L. Arad (neînregistrată la Camera de Comerț și Industrie Arad) a fost depozitată într-un garaj din Timișoara, aparținând mătușii inculpatului A.H.Y., iar de aici dusă în depozitul societății comerciale a acestuia.

în noaptea de 10 aprilie 2001 și-au desfășurat activitatea pe pista de intrare, potrivit adresei D.R.D.P. - Timișoara, controlorii de trafic C.C. și P.A., care, contrar obligațiilor de serviciu, nu au înregistrat și nici nu au taxat în noaptea respectivă autocamionul iugoslav, condus de sârbul P.R., în care s-au aflat 75 de saci cu 23.130 kg cafea verde, creându-se un prejudiciu de 132 dolari S.U.A.

în aceeași noapte, pe sensul de intrare în țară, au fost de serviciu lucrătorii vamali O.D.A. și T.M.F., care nu au verificat documentele însoțitoare ale persoanelor, autovehiculelor și a încărcăturii acestora, prejudicind în acest fel, prin neperceperea taxelor legale, bugetul de stat cu suma de 2.800.000.000 lei.

- La data de 14 aprilie 2001, inculpatul D.L. l-a contactat pe B.A. și i-a cerut să-l ajute la transportarea de la Moravița la Timișoara a restului de cafea boabe, rămas în imobilul aparținând Apelor Române. Dând curs solicitării lui D.L., B.A. a luat legătura cu vărul său B.F., care, în aceeași noapte (orele 22,30 - 23,00) cu același microbuz IVECO, a luat marfa rămasă și a transportat-o la Timișoara, pe drum fiind însoțit de inculpații P.R.C. și D.L., aflați în autoturismul VW PASSAT, condus de P.R., care a preluat și condus microbuzul cu cafea la depozitul societății patronate de A.H.Y.

- în cursul aceleiași nopți (14 aprilie 2001) șoferul sârb P.R., cu același autocamion, la cererea inculpaților, a mai efectuat un nou transport de cafea verde 27.440 kg, către aceeași S.C.I. S.R.L. Arad (inexistentă) consemnată în declarația vamală ABR-2001/401 din 14 aprilie 2001.

Autocamionul a intrat în țară prin același punct Vatin-Stamora Moravița, unde erau de serviciu inculpații B.T. și, ca șef de tură control trafic, P.G.R., care nu au înregistrat pătrunderea acestuia în țară și nici nu au perceput taxa aferentă, creând un prejudiciu de 182 dolari S.U.A., așa cum nici lucrătorii vamali, inculpații C.C.I. și P.G. nu au procedat, la verificarea documentelor însoțitoare și la controlul mărfii introduse în țară, prejudicind bugetul statului, prin neperceperea taxelor vamale, cu suma de 1.018.864.086 lei.

- în noaptea zilei de 4 mai 2001 (orele 22,30-23,00) inculpatul B.A. a fost, din nou, sunat telefonic de către inculpatul D.L., care l-a informat despre sosirea unui nou transport, cu cafea verde, din Iugoslavia, iar pentru transbordarea mărfii în cele două microbuze ale căror proprietar era s-a ales ca loc, curtea locuinței surorii sale, martora T.P.P. din localitatea Moravița.

Autocamionul marca VOLVO, condus de cetățeanul sârb I.D. a pătruns în România, fără a fi înregistrat și taxat de către controlorii de trafic, inculpații P.G.R., C.C. și C.A., fiind însoțit din centrul comunei Moravița și până la imobilul menționat, de către inculpatul B.A., de unde, cantitatea de 12.148 kg cafea verde, ambalată în 126 de saci, a fost încărcată în cele două microbuze de martorii: B.F., N.A., B.P. și S.R.C. și dusă în Timișoara la depozitul lui A.H.Y. sub atenta supraveghere a inculpaților P.R.C. și D.L. aflați în același autoturism VW PASSAT (de culoare roșie).

Prin neînregistrarea autovehiculului și neperceperea taxelor de drum, respectivii salariați ai D.R.D.P. Timișoara au produs statului un prejudiciu de 128 dolari S.U.A.

în noaptea respectivă au fost de serviciu controlorii vamali C.C.I. și N.A.M., adjunct al șefului de tură, singurul care a operat, între orele 20,00 și 24,00, în registrul de evidență import-export și în calculatorul punctului pentru persoane și mijloacele auto, atât pe sensul de intrare, cât și pe cel de ieșire din țară, fiind deci prezent tot timpul în biroul din sediul punctului de control, în timp ce colegul său, inculpatul C.C.I. trebuia să efectueze controlul persoanelor, autovehiculelor și al mărfurilor. Acesta a omis controlul transportului de cafea verde intrat în țară și a taxării vamale a acestuia, producând statului un prejudiciu de 458.406.312 lei.

- în seara zilei de 16 mai 2001, șoferul sârb I.D., cu același mijloc de transport, autocamion marca VOLVO, a intrat în România pe aceeași cale de acces, cu o încărcătură de 225 saci, respectiv, 13.585 kg cafea verde, potrivit consemnărilor din declarația vamală nr. A-2001/538 din 16 mai 2001 și având ca destinatar S.C. L. S.R.L. București, care, dealtfel, nu figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului - București (adresa nr. 64671 din 23 mai 2001).

Pe sensul de intrare în țară, în această noapte, trebuia să-și desfășoare activitatea controlorii de trafic, inculpații B.T., C.C. și P.A., în realitate însă, cu acceptul șefului de tură, au lucrat P.G.R., B.T. și C.A.L., care, prin neîncasarea taxelor de drum au produs un prejudiciu de 128 dolari S.U.A., iar ca lucrători vamali au fost de serviciu inculpații C.C.I. și O.D.A., care nu au verificat persoanele, mijloacele de transport și mărfurile intrate, cauzând statului o pagubă de 512.670.350 lei.

Acest ultim transport a urmat același traseu ca și cele precedente: autocamionul fiind descărcat în cele două microbuze, aparținând lui D.L., parcate în curtea imobilului aparținând R.A.A.R. - Stația Moravița, plecarea spre Timișoara fiind stabilită de comun acord pentru dimineața zilei de 17 mai 2001, ora 5,00.

Microbuzele au fost conduse de B.F., în cabină aflându-se și vărul său B.A. și B.P. fiind escortate de la ieșirea din localitatea Moravița de același VW PASSAT, condus de inculpatul P.R.C., însoțit de inculpatul D.L.

La intrarea în orașul Deta, în jurul orei 5,40, microbuzele au fost oprite pentru control de către organele de poliție, care se aflau în acțiune pentru depistarea contrabandiștilor cu țigări.

Verificările efectuate au stabilit că șoferii celor două autovehicule nu aveau documente de proveniență a încărcăturii, afirmând că acestea se află la inculpații P.R.C. și D.L., care opriseră autoturismul în fața microbuzelor.

Fiind sesizate, organele de urmărire penală și procedându-se la cântărirea mărfii din cele două microbuze s-a constatat cantitatea totală de 12.000 kg cafea verde, ambalată în 200 de saci, care a fost depusă în custodia Agenției R. S.A. - Punctul de lucru - Gara de Nord Timișoara (proces-verbal de custodie nr. 990 din 17 mai 2001).

Din amplul material probatoriu dispus și administrat în cauză rezultă că, prin punctul vamal Stamora Moravița au fost introduse în țară, din Iugoslavia, diferite cantități de cafea verde boabe și solubilă, după cum urmează:

- în ziua de 10 aprilie 2001, cantitatea de 9571 kg cafea verde și 9833 kg cafea solubilă conform declarațiilor vamale: A/2001/372; A/2001/373 și A/2001/374 (cu autovehiculele conduse de cetățenii sârbi P.R. și M.G. și inculpatul P.R.C.), de serviciu fiind lucrătorii vamali V.M., O.D.A., T.M.F. la drumuri, inculpatele C.C. și P.A. și la poliția de frontieră plt. B.D.M.;

- în ziua de 14 aprilie 2001, potrivit declarației vamale ABR/2001/401, cantitatea de 27.440 kg cafea verde boabe (cu autovehiculul condus de cetățeanul sârb P.R.), de serviciu în punctul vamal fiind inculpații C.C.I. și P.G., la drumuri, inculpații G.R. și B.T., iar la poliția de frontieră, inculpatul plt. B.D.M.;

- în ziua de 4 mai 2001, cantitatea de 12.178 kg cafea verde boabe, cum rezultă din declarația vamală A/2001/480 (cu autocamionul condus de cetățeanul sârb I.D.), la punctul vamal a fost de serviciu inculpatul C.C.I., la drumuri, inculpații P.R., C.C. și C.A.L., iar la poliția de frontieră, inculpatul mr. T.P.;

- la data de 16 mai 2001, conform declarației vamale A/2001/538, a fost introdusă în țară cantitatea de 13.585 kg cafea verde boabe (de către același cetățean sârb I.D., la volanul autocamionului înmatriculat sub nr. SD 32400); inculpații C.C.I. și O.D.A. fiind la punctul vamal, inculpații B.T., C.C. și P.A., la Direcția de drumuri, iar sg. mj. G.S., la poliția de frontieră.

Din examinarea aceluiași probatoriu rezultă că, de fiecare dată, cafeaua introdusă în țară a fost transportată din Stamora Moravița în municipiul Timișoara, iar pe ultima parte a deplasării de către inculpatul P.R.C. și depozitată la SC A.B.C. SRL, administrată de inculpatul A.H.Y., unde a fost prelucrată și, ulterior, comercializată.

Operațiunile de procurare a cafelei din Serbia erau efectuate de inculpatul D.L., care supraveghea îndeaproape împreună cu inculpatul P.R.C. transportul până la destinația finală, ajutați de funcționarii abilitați de la punctul vamal, de la drumuri și de la poliția de frontieră, în sensul sustragerii de la operațiunile de vămuire a mărfii (cafea) introdusă în mod nelegal în țară.

Pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul P.R.C. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, în timp ce inculpatul A.H.Y. a negat, în mod constant, că îl cunoștea pe P.R.C. și D.L., precum și implicarea sa în activitatea infracțională a acestora, în sensul că le-a pus la dispoziție depozitul societății comerciale, a cărui asociat unic și administrator era, pentru depozitarea și prelucrarea cafelei în vederea comercializării ei.

Ceilalți inculpați au negat săvârșirea faptelor și au declarat că, la datele la care cafeaua a fost introdusă în țară, deși se aflau la serviciu în punctul de frontieră Stamora Moravița, nu "au observat" trecerea autovehiculelor înmatriculate în Serbia, iar pe inculpații P.R.C. și D.L. nu i-a cunoscut, situație în care nu au avut vreo înțelegere cu aceștia pentru ca marfa să nu fie supusă operațiunilor de vămuire, iar transportatorii ei să nu fie consemnați în evidențe, în vederea încasării taxelor datorate pentru folosirea drumurilor.

Tribunalul a reținut că, prin omisiunea vămuirii respectivelor cantități de cafea, s-a produs Ministerului de Finanțe - D.G.V., un prejudiciu în sumă de 4.277.370.398 lei, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a comisioanelor, a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, conform ultimei constituiri de parte civilă.

împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, toți inculpații, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând:

- P.R.C., achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 și reducerea pedepsei, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 302 C. pen.;

- A.H.Y., achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute, sau restituirea cauzei, în vederea completării urmăririi penale, la procuror, iar, în final, reducerea pedepsei și liberarea provizorie pe cauțiune;

- mr. T.P. și plt. B.D.M., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sau schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 333 alin. (3), în art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP);

- P.G.R., B.T., C.A.L., C.C. și P.A., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 248, în cea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), sau achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 18¹C. pen., ori a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- C.C.I., achitarea, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ori restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale; greșita aplicare a art. 33 lit. a) și a art. 118 lit. a) C. pen., precum și înlăturarea obligării sale la plata sumei de 1.989.941.048 lei, despăgubiri civile;

- P.G., restituirea cauzei la procuror; achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ori trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță;

- T.M.F. și O.A.D. au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 248 în cea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 20 din 27 februarie 2003, în urma examinării probelor administrate, a admis apelurile declarate de inculpații mr. T.P., plt. B.D.M. și A.H.Y., a extins efectele apelului și cu privire la inculpatul D.L., a desființat sentința și a dispus:

- Schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., a faptei inculpatului mr. T.P. din infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248, text în baza căruia l-a condamnat la 10 luni închisoare, iar pentru inculpatul plt. B.D.M., din infracțiunea prevăzută de art. 333 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), în cea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora l-a condamnat la un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi militari pe termen de încercare, potrivit art. 82, de 2 ani și 10 luni, pentru mr. T.P. și de 3 ani și 6 luni, pentru plt. B.D.M.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpaților, cetățeni străini, A.H.Y. și D.L.

Instanța de control judiciar a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații: P.R.C., P.A., C.C., C.C.I., P.G., T.M.F., O.A.D., P.G.R., B.T., C.A.L. și de partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL Timișoara, precum și cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A.H.Y. și a dispus restituirea către acesta a sumei de 75.000.000 lei, depusă drept cauțiune.

Instanța a dedus din pedepsele aplicate inculpaților P.R.C. și A.H.Y. timpul arestării preventive de la 22 mai 2001, pentru primul și de la 19 iunie 2001, pentru cel de al doilea, la zi și i-a obligat pe apelanții cărora li s-a respins această cale de atac la câte 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar, examinând amplul probatoriu administrat în cauză, a ajuns la concluzia că prima instanță a reținut corect situația de fapt și, în parte, a calificat bine activitățile infracționale ale inculpaților, cu modificările pe care le-a dispus prin admiterea apelurilor inculpaților militari T.P. și B.D.M.

I. în soluționarea apelurilor declarate de către inculpați, pentru înțelegerea modului în care s-a desfășurat activitatea infracțională a acestora, Curtea de apel a pornit de la examinarea cadrului legal general și metodologia obligatorie de aplicat în situația intrării în țară a persoanelor, a autovehiculelor și a bunurilor, cu referire la Punctul de Control Stamora Moravița, județul Timiș.

în acest sens, s-a reținut că după ieșirea din vama iugoslavă - Vatin, până la frontiera română se circulă pe un sector de drum drept, deoarece datorită construcției mai înalte a terasamentului, nu se poate merge nici în partea dreaptă, nici în cea stângă.

- O primă etapă o constituie dezinsecția autovehiculului, după care, A.N.D., D.D.P. Timiș - Agenția de Control și încasare trebuie să efectueze următoarele operațiuni: să dirijeze autovehiculul pentru control; să verifice gabaritul, tonajul și documentele însoțitoare ale mărfii; să autorizeze încasarea taxelor; să elibereze documentele aferente, după care autovehiculul merge la următorul control, respectiv, la Poliția de Frontieră.

- La Punctul de control trecere frontieră ofițerul (subofițerul) de serviciu trebuie să aplice pe pașaportul persoanei, ștampila cu indicativul personal, ștampila cu numărul, marca și tipul autovehiculului; să introducă aceleași date în evidența informatizată (calculator) și să treacă într-o evidență separată persoanele, mijlocul de transport a mărfii, încărcătura și destinația.

Urmează, în final, vama, unde se înscriu bunurile intrate în România, în Registrul de evidență a Biroului vamal de frontieră pe baza documentelor de transport; se efectuează controlul vamal prin identificarea: mijlocului de transport, a controlului exterior, a cabinei auto și a sigiliului, importatorul având ca obligații: să prezinte mijlocul de transport; documentele de însoțire; declarația vamală; factura cu valoarea mărfii; documentul de transport al mărfii; declarația de valoare în vamă; codul fiscal al titularului; marfa (fizic) și, în sfârșit, să achite taxele vamale, făcând dovada plății lor.

La datele de 10 aprilie, 14 aprilie, 4 mai și 16 mai 2001 au intrat în România, ieșind din Iugoslavia prin vama Vatin, autovehiculele conduse de cetățenii sârbi R.P. (de două ori), M.G. (o dată) și I.D. (de două ori), precum și P.R.C. (o dată), cu care s-au introdus 74.674 kg cafea verde boabe și 9.833 kg cafea instant ness sau solubilă, prejudiciul cauzat prin neplata obligațiilor fiscale către stat fiind de 4.277.370.398 lei.

- La datele respective, la nici una din autoritățile române, enunțate în cele ce preced, nu figurează că în țară au intrat, deci nu au fost înregistrate persoanele care au condus autovehiculele încărcate cu cafea, pentru care trebuia să se perceapă taxe de drum și taxe aferente mărfii. Lucrătorii la drumuri, de serviciu: P.A., C.C., P.G.R., B.T. și C.A.L. cu știință nu au înregistrat și taxat respectivele mijloace de transport.

De asemenea, plt. B.D.M. și mr. T.P., tot cu știință, nu au înregistrat autovehiculele și persoanele în evidențele Punctului de control trecere frontieră, iar lucrătorii vamali: O.A.D., T.M.F., C.C.I. și P.G. au omis, în aceleași condiții, verificarea documentelor vamale și perceperea taxelor vamale pentru marfa introdusă în țară.

Prezența acestor inculpați în serile respective în locurile unde trebuiau să-și desfășoare, în condițiile legii, atribuțiile de serviciu este evidențiată în: fișa cu planificarea celor de serviciu în Punctul de control trecere frontieră Stamora Moravița în zilele menționate, unde figurează inculpații condamnați; nota-raport a Inspectoratului județean al poliției de frontieră Timiș din care rezultă că inculpatul P.R.C. și cetățenii sârbi menționați au adus din Iugoslavia în România în mai multe transporturi de cafea și adresa D.R.D.P. Timișoara, unde sunt evidențiate numele inculpaților ce și-au desfășurat activitatea în nopțile în care s-a introdus cafeaua.

Acestor documente li se adaugă: procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală la 25 iunie 2001 cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului A.H.Y., unde se află și sediul firmei sale, S.C. A.B.C. SRL, din care rezultă că au fost găsite documente înregistrate în contabilitatea firmei pentru import de cafea, dar și acte din care reiese că, pentru unele firme, printre care și cea a inculpaților P.R.C. și D.L., SC B.P. SRL Timișoara, s-au făcut importuri de cafea fără plata taxelor vamale, marfa fiind valorificată tot prin societatea inculpatului A.H.Y., dar fără evidențierea în contabilitate a respectivelor operațiuni.

- Din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală, la 2 iulie 2001, rezultă numerele de telefon de unde s-au dat și s-au primit mesaje între inculpați în serile în care a intrat în țară cafeaua și a fost transportată la depozitul inculpatului sirian.

- Respectivele înscrisuri se coroborează cu declarațiile martorilor (a celor care au descărcat sacii cu cafea din autovehicule): D.M.; T.V. și L.P.; a inculpatului P.R.C., care recunoaște că, personal, a trecut vama română, conducând o mașină încărcată cu cafea, fără a îndeplini vreo formă legală, fără a fi înregistrat de poliția de frontieră și fără a plăti taxele vamale, în înțelegere cu inculpatul D.L., despre care știa că este prieten cu inculpatul A.H.Y.

- Inculpatul sirian A.H.Y. recunoaște că este asociat unic a unei firme cu sediul în Timișoara, str. Constantin Brâncoveanu (unde noaptea, la datele reținute în actul de inculpare, s-a descărcat cafeaua dusă din Iugoslavia), iar din procesele-verbale de confruntare dintre acesta și martori, rezultă că, aceștia îl cunoșteau pe inculpat la firma căruia au descărcat în mai multe nopți saci cu cafea.

- Mijloacele de probă deja menționate sunt completate cu: procesele-verbale de reconstituire; planșe foto; note explicative; adrese ale instituțiilor implicate ș.a. din care rezultă vinovăția inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați de către prima instanță.

II. Revenind la motivele de apel invocate de către inculpați, instanța de control judiciar a reținut:

1. Inculpatul P.R.C. a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, însă din declarațiile martorilor, din actele existente și propriile declarații rezultă că s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, activitate săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.

Nu a fost primită nici cererea de reducere a pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 302 C. pen., prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante personale, menționându-se că, în raport cu: pericolul social al infracțiunii, cu numărul mare de activități infracționale, de implicare și a unor cetățeni străini și cu prejudiciul deosebit creat statului român, pedeapsa a fost bine proporționalizată față de maximul prevăzut de lege (7 ani închisoare).

2. Inculpatul A.H.Y. a solicitat și el achitarea, apărare care, de asemenea, nu a putut fi primită, deoarece din probatoriu rezultă că, în înțelegere cu inculpații P.R.C. și D.L., cu care era prieten, a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Nici restituirea cauzei la parchet nu se impune, astfel cum a solicitat acest inculpat, deoarece nu rezultă că urmărirea penală este incompletă, iar împrejurarea că pentru anumite fapte în legătură cu cele din cauză, sunt cercetate și alte persoane, nu împiedică soluționarea corectă a acestui dosar, în raport cu prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora "judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței".

De asemenea, nu se poate dispune liberarea provizorie pe cauțiune, discutând problema pe fond, menționează instanța de control judiciar, întrucât inculpatul A.H.Y. este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar formal (procedural) s-au depășit fazele în care se putea dispune: în cursul urmăririi penale sau al judecății în primă instanță, conform art. 160⁶C. proc. pen., împotriva sa pronunțându-se o hotărâre de condamnare.

Totodată, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, cu atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, de nerecunoaștere a faptelor, în pofida dovezilor existente, nu se justifică reducerea pedepselor stabilite.

3. Referitor la apelurile declarate de inculpații mr. T.P. și plt. B.D.M., care au solicitat achitarea, întrucât fapta nu există, instanța a reținut că, atâta timp cât s-a dovedit intrarea ilegală în țară a unor importante cantități de cafea în nopțile când ei au fost de serviciu la Punctul de control trecere frontieră, fără a întocmi formele legale, așa cum erau obligați, această cerere nu este fondată.

întemeiat a fost apreciat motivul de apel referitor la greșita încadrare juridică a faptei, în art. 333 alin. (3) C. pen., referitor la infracțiunea de "Călcare de consemn", deoarece ei nu pot fi asimilați cu santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază la frontieră, fiind funcționari publici, în sensul legii penale, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act și prin aceasta au cauzat o pagubă patrimonială unei unități la care se referă art. 145 C. pen., săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248, în care sens s-a și dispus admiterea apelului.

4. Inculpații P.G.R., B.T., C.A.L., C.C. și P.A. nu au contestat existența faptelor comise, dar prin declararea apelului, au solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., în cea de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. (1) din același cod.

Din probatoriu nu rezultă însă că inculpații au acționat din culpă, care să impună schimbarea încadrării juridice.

în subsidiar, au solicitat achitarea pe lipsa de pericol social al faptelor, însă din modalitatea identică în care acestea s-au comis: numai în turele în care erau ei de serviciu, numai noaptea, în raport cu aceeași autori rezultă gradul deosebit de pericol social.

5. Nu a fost primit nici apelul formulat de inculpatul C.C.I., care a cerut achitarea, deoarece fapta nu a fost săvârșită de el, iar, în subsidiar, restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, deoarece din examinarea probatoriului rezultă fără nici un dubiu vinovăția sa pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și de complicitate la nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export.

în legătură cu motivul referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu motivarea că nu cunoștea decât în momentul intrării în tură sensul benzii pe care va lucra, chiar dacă ar corespunde realității, Curtea constată că, aplicarea dispozițiilor privind concursul real de infracțiuni i-ar crea o situație mai grea ceea ce contravine prevederilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației în propriul apel.

Susținerea aceluiași inculpat că, a fost greșit obligat la plata sumei de 1.989.941.048 lei, despăgubiri civile, este, de asemenea nefondată, întrucât acesta este prejudiciul produs, prin adiționarea sumelor calculate pentru datele de 14 aprilie, 4 și 16 mai 2001, când el a fost de serviciu în vamă.

6. Prin apelul său, inculpatul P.G. a susținut necesitatea restituirii cauzei la parchet sau trimiterea la prima instanță, deoarece el nu a fost în vamă în ziua de 14 aprilie 2001 în care se pretinde că a lucrat. Prezența sa a fost dovedită însă atât prin documente, cât și prin declarațiile sale, care nu cuprind o asemenea apărare.

7. Inculpații T.M.F. și O.A.D., prin apelurile declarate au solicitat, fie achitarea, întrucât faptele reținute în ceea ce-i privesc nu întrunesc elementele vreunei infracțiuni, fie schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea de neglijență în serviciu.

Instanța de control judiciar, prin respingerea apelurilor ca nefondate, a constatat că sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpaților pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

8. Examinat din oficiu, apelul nemotivat declarat de partea responsabilă civilmente SC A.B.C. SRL, a fost respins, deoarece între inculpatul A.H.Y., pe de o parte, în calitate de asociat unic al acestei societăți și aceasta, pe de altă parte, au existat la data comiterii faptelor de către inculpat raporturi de prepușenie, iar în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998,art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., societatea comercială trebuie să răspundă pentru producerea prejudiciului de către prepusul său.

în termen legal, decizia a fost atacată cu recursurile declarate de către inculpații: A.H.Y., T.P., C.C.I., O.A.D., P.G., T.M.F., P.G.R., B.T., B.D.M., P.A., C.A.L. și C.C., prin care, în esență, se reiterează motivele ce au format și obiectul cererilor de apel, analizate de Curtea Militară de Apel, și anume: nelegalitatea deciziei, cu referire la competența instanței după calitatea persoanei, caz de recurs prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 1 teza a doua C. proc. pen. și netemeinicia, privind greșita condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv, art. 248 și art. 248, raportat la art. 248¹C. pen. [(art. 385⁹alin. (1) pct. 18)], precum și greșita individualizare a pedepselor, cât și a modalității lor de executare [(art. 385⁹alin. (1) pct. 14 teza întâi)].

Unii inculpați au solicitat ca, prin admiterea recursurilor și casarea hotărârilor să se dispună: trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara, competentă să judece în fond, ca urmare a intrării în vigoare, la 24 august 2002 a Legii nr. 360/2002, privind statutul polițistului (mr. T.P., plt. B.D.M. și civ. P.G.); restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, întrucât în mod greșit s-a dispus disjungerea dosarelor șefilor de tură V.M. și B.C. (inculpații C.C.I., O.A.D., P.G. și T.M.F.); în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) sau b) și c) ori b¹) C. proc. pen., cu referire la art. 18¹C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 248,art. 248, raportat la art. 248¹și art. 26, raportat la art. 302 C. pen.

în subsidiar, aceiași inculpați (C.C.I., O.A.D., P.G., T.M.F., A.H.Y., mr. T.P., plt. B.D.M., P.G.R., P.A., B.T., C.A.L. și C.C.) apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de abuz în serviciu, în cea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

S-a mai solicitat, de asemenea ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite, potrivit art. 81 - art. 82 C. pen. (inculpații C.C.I., O.A.D., P.G. și T.M.F.).

Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 1, pct. 18, pct. 17 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarele cauzei, recursurile nefondate, dar care vor fi admise prin prisma cazurilor de recurs care se iau în considerare totdeauna din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen.

I. Cazul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor relative la competența instanței după calitatea persoanei se dovedește nefondat.

Instanța Supremă s-a pronunțat în mod constant că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) și celor ale art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, infracțiunile săvârșite de polițiști, deveniți funcționari publici civile cu statut special [(art. 1 alin. (1)], înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, sunt de competența instanțelor civile, situație în care, în lipsa unor dispoziții tranzitorii speciale, cauzele în curs de urmărire penală și de judecată trebuie preluate, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 24 august 2002, de organele de urmărire penală și de instanțele civile competente potrivit legii speciale (de exemplu, deciziile nr. 2662 din 3 iunie 2003 și nr. 395 din 28 ianuarie 2003).

în privința acestor deosebiri, referitoare la competență, se ține seama și de faptul dacă în cauzele anterioare intrării în vigoare a noii legi a intervenit sau nu o hotărâre asupra fondului, după distincțiile, cu valoare de principiu, cuprinse în art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, și anume: pentru cauzele penale existente pe rol la data intrării în vigoare a noii legi în care nu a intervenit o hotărâre asupra fondului sunt aplicabile regulile de competență din noua lege de procedură penală.

în caz contrar, adică atunci când s-a pronunțat o hotărâre asupra fondului, aceste cauze continuă să fie judecate potrivit regulilor de competență din legea de procedură penală anterioară. în acest sens sunt și dispozițiile cuprinse în art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, potrivit cărora "Cauzele aflate în curs de judecată la instanțele militare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența instanțelor civile, vor continua să fie judecate de instanțele militare potrivit legii anterioare".

Revenind la cauză, se constată că, instanța de fond, Tribunalul Militar Teritorial București s-a pronunțat la 31 mai 2002, iar excepția privind încălcarea regulilor privind competența după calitatea persoanei s-a ridicat în fața instanței de apel, respectiv, la 18 noiembrie 2002, situație în care nu suntem în prezența unei nulități absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să genereze casarea hotărârilor, cum s-a solicitat de către unii recurenți.

II. Cazurile privind netemeinicia hotărârilor se dovedesc, de asemenea, nefondate.

1. Prin comiterea de către instanțe cu prilejul judecării cauzei "a unei erori grave de fapt", legiuitorul a înțeles [(în cazul prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] nu numai constatarea unor fapte sau împrejurări neconforme cu realitatea, contrare logicii ori realității evidente, ci și stabilirea unei situații de fapt care nu este confirmată de probe. în acest sens, nu orice eroare comisă poate constitui motiv de casare, ci numai aceea rezultând din contradicția existentă între probe și soluția instanței, altfel spus, când în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit, aceasta a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Din analiza probelor, rezultând din multitudinea mijloacelor de probă dispuse și administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct, nemijlocit, a celei judecătorești, rezultă fără nici un dubiu săvârșirea cu vinovăție a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații.

Apreciem ca dobândite, în examinarea cazurilor de casare, a tuturor aspectelor privind cadrul legal general și metodologia obligatorie de urmat de către inculpați în situația intrării în țară a persoanelor, a autovehiculelor și a bunurilor, examinate pe larg de către instanța de control judiciar.

a) Pentru a descrie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, legea folosește o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acțiunile sau omisiunile prin care se săvârșește această infracțiune, deoarece din punct de vedere practic o astfel de enumerare nu ar fi posibilă. Dispozițiile art. 248, menționând fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, cuprind o referire implicită la normele care stabilesc îndatoririle de serviciu ale persoanelor prevăzute în art. 147 C. pen.

Neîndeplinirea unui act presupune omisiunea cu știință, adică cu intenție, de a-l efectua, deși, potrivit atribuțiilor de serviciu îndeplinirea acestuia era obligatorie.

Omisiunea trebuie să aibă ca urmare (să cauzeze) fie o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., fie o pagubă patrimoniului acesteia (deci o vătămare materială adusă avutului).

în situația în care consecințele au fost deosebit de grave, în sensul prevederilor art. 146 din același cod, abuzul în serviciu primește forma calificată, art. 248¹, reflectată în limite de pedeapsă superioare formei simple (tipice).

- Elementul material al infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constând în încălcarea îndatoririlor de serviciu, se realizează prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, adică, fie inculpatul a prevăzut rezultatul dăunător al faptei, însă nu l-a acceptat (socotind fără temei că nu se va produce), fie că nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Elementul subiectiv este, deci, cel care delimitează în mod cert infracțiunea de abuz în serviciu de cea de neglijență în serviciu, al căror element material se realizează prin aceleași modalități normative.

- Revenind la speță, constatăm că, potrivit Ordinului ministrului transporturilor, nr. 598/1999, lucrătorii A.C.I. - Moravița au o serie de obligații, printre care, să încaseze taxele legale de transport, precum și să elibereze documentele aferente.

De serviciu, în serile de 10 aprilie, 14 aprilie, 4 mai și 16 mai 2001, când prin Vama Stamora Moravița au intrat autovehiculele încărcate cu cafea verde boabe și cafea solubilă, au fost inculpații: P.G.R., B.T., P.A., C.C. și C.A.L., care, cu știință, deci cu intenție și nu din culpă, nu au încasat taxele legale de acces a respectivelor autovehicule, creând un prejudiciu total de 570 dolari S.U.A. A.N.D.

Mr. T.P. și plt. B.D.M. în nopțile în care au fost în postul de control frontieră nu au îndeplinit nici una dintre sarcinile de serviciu ce le reveneau (enunțate pe larg de către curtea de apel) ceea ce din punct de vedere obiectiv și subiectiv corespund conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

- Ultimele verificări sunt efectuate de lucrătorii vamali, care urmează să procedeze conform dispozițiilor H.G. nr. 710/1996, referitoare la tranzitul mărfurilor purtătoare de accize.

Organele vamale, prin lucrătorii vamali, au ca obligații principale: înscrierea bunurilor intrate în țară în Registrul de evidență a Biroului vamal de frontieră pe baza documentelor de transport și a celor comerciale (conform art. 9 din H.G. nr. 626/1997 și a art. 34 din Legea nr. 141/1997 - C. vam.) și efectuarea controlului vamal al mijloacelor de transport.

Declararea și prezentarea mărfurilor pentru vămuire se face prin depunerea unei declarații vamale, în detaliu, de către importator sau reprezentantul acestuia (potrivit art. 39 din Hotărârea menționată și a art. 50 C. vam.).

Declarația vamală de import trebuie însoțită de o serie de documente (enunțate în art. 70 din H. nr. 626/1997), iar conform art. 159 C. vam., titularul operațiunilor de import (sau reprezentantul său) are obligația de a achita datoria vamală, adică drepturile de import, lucrătorului vamal care acordă în scris "liber la vamă".

Lucrătorii vamali, inculpații: C.C.I., O.D.A., P.G. și T.M.F. în nopțile când au fost de serviciu, nu au perceput plata taxelor vamale prevăzute de lege, încălcându-și prin aceasta îndatoririle de serviciu care au produs o pagubă D.G.V. de peste 4 miliarde de lei.

- Referitor la modalitatea de calculare a prejudiciului, unii dintre recurenții inculpați, și anume cei care au fost condamnați pentru comiterea formei calificate a infracțiunii de abuz în serviciu (O.D.A. și T.M.F.) menționează că drepturile vamale au fost calculate în mod greșit în raport de cantitatea brută a cafelei (atât pentru cea verde, cât și pentru cea solubilă).

Această critică este nefondată, întrucât potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă (expertiză dispusă de Curtea Militară de Apel): "cantitățile de cafea boabe verde și cafea solubilă (Ness) au fost calculate la mărimea netă așa cum reiese, prin calculul efectuat în anexa de la fila nr. 95, respectiv, cantitățile brute au fost diminuate cu cantitățile privind ambalajele și cu cantitatea de cafea verde boabe, reținută în vederea confiscării".

b) Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 302 C. pen., "efectuarea, fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozițiilor legale sunt considerate operațiunii de import, export sau tranzit" constituie infracțiunea de "nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export".

Autorizația de import necesară agenților economici, care desfășoară o asemenea activitate comercială, este prevăzută de art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 27/2000, iar din verificarea documentelor S.C. B.P. SRL, unde au fost asociați inculpații P.R.C. și D.L., și A.B.C. SRL, administrată de către inculpatul A.H.Y. rezultă că acestea nu au avut asemenea autorizații cerute de lege.

în adresa nr. 966 din 3 aprilie 2003 emisă de D.C.E. -Direcția licențe din cadrul Guvernului (la cererea apărătorilor inculpaților) se menționează că, în anul 2001 importul de cafea boabe și solubilă nu a fost supus licențierii, importul fiind liberalizat, indiferent din ce țară s-a efectuat.

Or, licența de import nu echivalează cu autorizația de import, ea reprezentând numai unul dintre documentele juridice utile agenților economici pentru introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al țării, dar nu singurul necesar pentru mărfurile purtătoare de accize și care să excludă autorizația de import.

Pornind de la adresa menționată, unii dintre inculpați au solicitat achitarea, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b), c) sau d) C. proc. pen., fie pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute și pedepsite de art. 302 C. pen., fie pentru complicitate la comiterea acestei infracțiuni, întrucât importul cafelei s-a desfășurat în condiții legale, ceea ce nu corespunde realității, astfel cum am demonstrat anterior, prin lipsa autorizației de import.

c) Nefondat se dovedește și recursul inculpatului A.H.Y., care în mod constant a negat că se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, respectiv, evaziune fiscală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 87/1994, complicitate la această infracțiune (săvârșită de inculpatul P.R.C.) și la cea prevăzută de art. 302 C. pen.

Din verificările efectuate la societatea comercială a cărei administrator era s-a constatat că nu a înregistrat în evidența contabilă cantitatea de 84 tone de cafea verde, adusă de inculpații P.R.C. și D.L. și nu a achitat către stat impozitul și TVA-ul pe acest profit, cauzând o pagubă de 4.621.430.972 lei.

Același recurent inculpat, în înțelegere cu ceilalți doi inculpați, i-a ajutat să valorifice această marfă, introdusă în țară fără autorizație de import, pe care a ascuns-o în depozitul firmei sale.

d) Prin recursurile declarate, inculpații, lucrători vamali, lucrători la drumuri și ofițeri la punctul de frontieră, au susținut că sunt nevinovați, deoarece, lucrând în echipă, fie "nu au fost prezenți pe pista de intrare în țară în momentul în care autovehiculele încărcate cu cafea se aflau în vamă, ei fiind ocupați cu desfășurarea altor activități" (inculpatul P.G.), fie au părăsit serviciul fiind învoiți de șefii de tură (cărora le revine întreaga răspundere), fie că vămuirea a fost efectuată de alt funcționar vamal, neavând cunoștință de intrarea în țară a camioanelor despre care se face vorbire în prezenta cauză" (O.A.D.).

"De altfel negarea permanentă de către noi, se motivează unul dintre recursuri, privind eventualitatea pătrunderii camioanelor prin punctul de trecere frontieră are ca temei lipsa desăvârșită a științei noastre despre această trecere. Ea este posibilă ca urmare, poate a "profesionalismului" de care au dat dovadă autorii. Este și motivul pentru care s-a putut manifesta lipsa noastră de vigilență, deoarece atribuțiile noastre nu sunt de a urmări să nu se treacă, ci aceea de a taxa pe cei ce ne sesizează cu trecerea prin punctul de trecere frontieră"!! (P.G.R., B.T., C.L.A., P.A. și C.C.).

Aceste apărări au fost înlăturate motivat de către cele două instanțe, avându-se în vedere, în primul rând, împrejurarea că nu s-au făcut dovezi în acest sens, iar dacă s-ar putea măcar imagina această situație ar însemna că în serile sau nopțile în care în țară au intrat respectivele autovehicule încărcate cu cafea Vama de la Stamora Moravița era "pustie" nefuncționând nici unul dintre serviciile de pază și control.

d) Se susține în recursurile formulate că, nici unul dintre inculpați nu i-a cunoscut pe P.R.C. și D.L., neavând nici o înțelegere cu aceștia, astfel că nu se poate reține în sarcina lor complicitatea la infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen.

Cercetările au evidențiat însă faptul că, pătrunderea în țară a respectivelor autovehicule ce transportau cafea verde boabe și cafea solubilă s-a făcut pe aceleași ture de serviciu atât a funcționarilor de la drumuri, cât și a lucrătorilor vamali, precum și a militarilor de la punctul de trecere a frontierei.

Totodată, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), relative la complicitate, contribuția complicelui la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală este o contribuție indirectă, care în raport cu începerea executării faptei poate fi anterioară sau concomitentă, iar prin aspectul dinamic al contribuției poate fi prin acțiune sau inacțiune, constând în neîndeplinirea de către acesta a unor acte pe care era obligat să le efectueze, iar neîndeplinirea a servit (înlesnit sau ajutat) la săvârșirea faptei.

Această din urmă formă de complicitate concomitentă, prin omisiune, caracterizează și activitatea inculpaților recurenți, situație în care și acest motiv de recurs se dovedește nefondat.

Așa fiind, faptele și împrejurările săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților, rezultă fără putință de tăgadă din probele complet analizate și just apreciate de către cele două instanțe (neimpunându-se, în acest sens, completarea urmăririi penale) care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în ceea ce privește stabilirea situației reale, cât și referitor la încadrarea juridică a faptelor, care corespunde cerințelor dispozițiilor incriminatoare reținute prin decizia recurată.

2. Nefondat se dovedește și cazul de recurs privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în acest sens, la stabilirea și menținerea pedepselor, care se situează la limita inferioară a celor prevăzute pentru sancționarea infracțiunilor comise, instanțele au luat în considerare pericolul social concret al acestora, determinat de modalitatea și de mijloacele de executare și de caracterul continuat al lor, de prejudiciul important produs bugetului de stat, precum și de faptul că toți inculpații se confruntă pentru prima oară cu rigorile legii penale.

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, se impune privarea de libertatea, având în vedere tocmai gravitatea infracțiunilor comise, iar în raport cu dispozițiile exprese cuprinse în art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, cum este și infracțiunea de abuz în serviciu calificată, prevăzută de art. 248¹C. pen., astfel cum au solicitat inculpații O.A.D. și T.M.F.

3. înalta Curte a constatat însă că, de la comiterea infracțiunilor și până la judecarea definitivă a acestora a fost adoptată Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, astfel că în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpații A.H.Y., T.P., C.C.I., O.A.D., P.G., T.M.F., P.G.R., B.T., B.D.M., P.A., C.A.L. și C.C.; în baza art. 385⁷alin. (1) din același cod, a extins efectele recursurilor declarate și în ce privește pe inculpatul P.R.C.; a casat hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și de art. 26, raportat la art. 302, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a dispus conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 6104/2004. Penal		ICCJ. Decizia nr. 6241/2004. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 6241/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6245/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6384/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6900/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6908/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6910/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 6913/2004. Penal ICCJ. Decizia nr. 264/2004. Penal