ICCJ. Decizia nr. 6384/2004. Penal
| Comentarii |
|
La data de 24 septembrie 2004, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în favoarea condamnatului P.C.T., solicitând casarea sentinței penale nr. 917 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș și a deciziei penale nr. 95/ A din 6 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara (definitivă prin nerecurare) ca fiind pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 34 lit. b), art. 36,art. 83 și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), greșelile fiind de natură să influențeze soluția procesului.
în esență, s-a susținut, în motivarea recursului în anulare, că instanțele care au pronunțat cele două hotărâri, cu ocazia soluționării cererii de contopire a unor pedepse, au aplicat greșit un spor de pedeapsă de un an și 2 luni închisoare adăugat la pedeapsa rezultantă, o pedeapsă de un an și 10 luni închisoare, a cărei suspendare condiționată a fost corect revocată, încălcând astfel dispozițiile art. 83 alin. ultim C. pen.
De asemenea, s-a invocat faptul că instanțele în afara perioadei executate, de la încarcerare la zi, trebuia să scadă din pedeapsa aplicată și timpul reținerii și arestării preventive.
Verificând hotărârile atacate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul P.C.T., la data de 23 ianuarie 2001, acesta a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin trei hotărâri rămase definitive, toate privind fapte concurente:
- pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 158/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin decizia nr. 113/1999 a Curții Militare de Apel;
- pedeapsa de 9 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 491/2000 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 402/2000 a Curții de Apel Timișoara;
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 440/2000 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 417 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului Caraș Severin.
Tribunalul Timiș a admis cererea, constatând că toate cele trei pedepse i-au fost aplicate condamnatului, pentru infracțiuni comise înainte de rămânerea definitivă a vreuneia din hotărâri, dar în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de o pedeapsă de un an și 10 luni închisoare, cu suspendarea executării, aplicată prin sentința penală nr. 980/1996 a Judecătoriei Lugoj.
Drept urmare, în baza art. 36 C. pen., Tribunalul a contopit cele trei pedepse, în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de un an și 2 luni închisoare, dispunând ca în total, condamnatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare. Din durata acesteia a scăzut perioada executată de la data încarcerării la zi.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, care, prin decizia penală nr. 95/ A din 6 martie 2002, a desființat hotărârea atacată și a rejudecat cererea, considerând că în mod greșit prima instanță a contopit pedepse rezultante aplicate, pentru mai multe fapte concurente, în loc să contopească pedepsele repuse în individualitate și să înlăture sporul aplicat numai pentru unele dintre acestea. în consecință, Curtea de Apel Timișoara a descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 158/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București și prin sentința penală nr. 491/2000 a Tribunalului Timiș, le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, apoi a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 980/1996 a Judecătoriei Lugoj, a adăugat această pedeapsă la rezultanta de 8 ani închisoare și a stabilit o nouă pedeapsă rezultantă de 9 ani și 10 luni închisoare.
în continuare, curtea de apel a contopit această rezultantă cu o pedeapsă de 6 ani 5 luni și 2 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 440/2000, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, tot pentru o faptă concurentă cu celelalte, a stabilit o nouă rezultantă de 9 ani și 10 luni închisoare, pe care a sporit-o cu un an și 2 luni închisoare, dispunând ca în final, condamnatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
Au fost anulate vechile mandate de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a dedus perioada executată de la încarcerare până la punerea în executare a hotărârii și s-a stabilit că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare.
împotriva acestei hotărâri, rămasă definitivă prin nerecurare a fost declarat recurs în anulare, pe care Curtea, urmează a-l admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
După ce condamnatului P.C.T. i s-a aplicat o pedeapsă de un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei, prin sentința penală nr. 980/1996, pronunțată de Judecătoria Lugoj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 34/1997 a Tribunalului Timiș, el a comis cu intenție, în perioada anilor 1977 - 1999 mai multe infracțiuni de furt calificat, complicitate la furt calificat, tâlhărie și complicitate la tâlhărie.
Pentru aceste infracțiuni, P.C.T. a fost judecat și condamnat de trei instanțe diferite, care, reținând starea lui de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., i-au aplicat pedepse privative de libertate, dar numai două instanțe i-au revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, care constituia primul termen al recidivei, adăugând-o la pedepsele stabilite. Cea de a treia instanță, Judecătoria Caransebeș, apreciază greșit că starea de recidivă este atrasă, în raport de pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 158/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București.
Astfel, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nr. 158/1999, după ce i-a aplicat inculpatului pentru două infracțiuni, pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare, le-a contopit, în cea mai grea, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 980/1996 a Judecătoriei Lugoj și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 7 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 491/2000, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 402/2000 a Curții de Apel Timișoara, l-a condamnat pe același inculpat la: 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie și complicitate la infracțiunea de tâlhărie, toate comise în stare de recidivă postcondamnatorie, a contopit pedepsele, a aplicat un spor de 6 luni și la pedeapsa rezultantă a adăugat pe cea de un an și 10 luni închisoare a cărei suspendare condiționată a revocat-o, conform art. 83 C. pen., dispunând ca în total, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 10 luni închisoare.
în final, Judecătoria Caransebeș, prin sentința penală nr. 440/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, dar în loc să stabilească că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 980/1996 de Judecătoria Lugoj, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a apreciat greșit că acel prim termen îl reprezintă pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 158/1999, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București. Drept urmare, judecătoria a contopit, conform art. 39 C. pen., restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 ani 5 luni și 2 zile închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilind ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani 5 luni și 2 zile închisoare.
Această greșeală nu a fost îndreptată de Tribunalul Timiș care, având de rezolvat numai apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 417/2000, a menținut sentința, respingând apelul.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
întrucât pedeapsa de 6 ani 5 luni și 2 zile, aplicată prin sentința penală nr. 440/2000 de către Judecătoria Caransebeș, privește tot o faptă concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin celelalte două hotărâri judecătorești amintite mai sus, Curtea consideră că instanțele, investite cu cererea de contopire, trebuia să descontopească pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 158/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București și prin sentința penală nr. 491/2000 a Tribunalului Timiș, să repună pedepsele în individualitate, să înlăture sporul de pedeapsă, să mențină dispoziția, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare, apoi să contopească toate aceste pedepse și cu cea de 6 ani 5 luni și 2 zile, aplicată prin sentința penală nr. 440/2000 a Judecătoriei Caransebeș, în final, stabilind o pedeapsă rezultantă, la care, eventual, să aplice un spor de pedeapsă, conform art. 34 lit. b) C. pen. în final, conform art. 83 C. pen., la pedeapsa rezultantă, trebuia adăugată pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, a cărei revocare a suspendării condiționate, se stabilise cu autoritate de lucru judecat, fără să mai aplice nici un spor de pedeapsă, dispoziție expresă, prevăzută de art. 83 alin. final C. pen.
De asemenea, Curtea, constată că instanțele care au soluționat cererea de contopire, nu au dedus din pedeapsa stabilită întreaga perioadă executată de condamnat, omițând pe cea a reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 1996 la 2 octombrie 1996, astfel cum rezultă din hotărârea Tribunalului Militar Teritorial București și cea a Judecătoriei Caransebeș.
Așa fiind, înalta Curte, urmează să admită recursul în anulare, în baza art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze hotărârile atacate și rejudecând cererea de contopire, să constate că toate pedepsele privesc fapte concurente, să dispună contopirea acestor pedepse pentru care s-au emis mandatele de executare, în baza celor trei hotărâri judecătorești și să aplice corect dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., 36 C. pen., art. 83 alin. final și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, anularea vechilor mandate s-a executat și stabilirea cheltuielilor judiciare în sarcina statului, au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6245/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6214/2004. Penal → |
|---|
