ICCJ. Decizia nr. 6205/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1067 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul O.G. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani închisoare.
în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
în baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864C. pen.
în baza art. 863, a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere să se prezinte în ultima zi de joi a fiecărui trimestru la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București, să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsă, a fost redusă durata reținerii din data de 27 ianuarie 1999.
în temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: declarațiile vamale nr. 9306 din 25 noiembrie 1996 și 9384 din 26 noiembrie 1996, D.P.V.E. nr. 15372 din 27 ianuarie 1997 și nr. 14375 din 27 decembrie 1996.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC B.R. SRL echivalentul în lei, la cursul B.N.R. de la data efectuării plății a sumei de 112.159 dolari S.U.A., cu titlu de despăgubiri civile.
A fost menținut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin Ordonanța nr. 147063/1999, emisă de D.G.P.M.B., până la concurența sumei la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La data de 16 decembrie 1996, între SC S. SRL Târgu Mureș, reprezentată de inculpatul O.G., în calitate de comisionar și SC B.R. SRL reprezentată prin numitul A.P., s-a încheiat contractul de comision nr. 108.
Potrivit acestui contract SC S. SRL se obliga să efectueze plăți în valută către furnizorul extern, conform facturilor externe, reprezentând contravaloarea unor mărfuri importate de către SC B.R. SRL, pe baza unei comenzi emisă de aceasta din urmă și a transferului sumei aferente în lei.
SC B.R. SRL beneficiară a mărfurilor importate se obligă să plătească prețul în lei comisionului la cursul B.N.R. din ziua plății, precum și un comision de 10 %, aferent importului, pe fiecare tranșă.
în schimb, comitentul se obliga să transmită comisionarului factura externă pentru mărfurile importate, declarația vamală de import și acceptat de plata în franci francezi.
între aceleași părți, s-au încheiat mai multe anexe la Contractul de comision în conformitate cu care SC S. SRL se obliga să efectueze plata la extern într-un termen de maxim 30 de zile.
Inculpatul a negociat contractul, și l-a semnat în calitate de reprezentant la SC S. SRL.
în executarea contractului SC B.R. SRL a virat în contul SC S. SRL suma de 1.372.955.000 lei (virament direct), iar suma de 1.300.000.000 lei a fost virată de SC R. SA în numele SC B.R. SRL.
Față de suma totală virată, conform expertizei contabile SC S. SRL trebuie să transfere SC B.Z. SA Franța, suma de 477.645 dolari S.U.A.
Deci s-a virat întreaga sumă de 2.672.955.000 lei, în contul firmei inculpatului nu există decât suma de 17.525 dolari S.U.A., acesta fiind nevoit să cumpere de la B.R.D. Tg. Mureș diferența de valută, necesară executării obligațiilor asumate prin încheierea contractului de comision.
Inculpatul, deși dispunea în contul firmei sale de suma de 17.525 dolari S.U.A., nu a virat întreaga sumă furnizorului francez, ci doar 10.000 dolari S.U.A., potrivit D.P.V.E. nr. 14.332 din 27 decembrie 1996.
De asemenea, inculpatul, deși avea în cont suma de 1.672.955.000 lei primită de la comitent, iar conform contractului trebuia să plătească în valută furnizorului extern marfa corespunzătoare în termen de 30 de zile, a solicitat de la B.R.D., prin 6 ordine de plată, succesive, sume mai mici pentru a efectua plățile.
Astfel, inculpatul în executarea contractului, a achitat furnizorului extern doar suma de 270.753 dolari S.U.A. din suma totală 477.645 dolari S.U.A., pe care era obligat să o transfere (cu D.P.V. - ul nr. 14.332 din 27 decembrie 1996 suma de 10.000 dolari S.U.A., cu D.P.V.E. nr. 2791 din 4 martie 1997 suma de 50.000 dolari S.U.A. și cu D.P.V.E. nr. 2477 din 4 martie 1997, suma de 210.755 dolari S.U.A.).
Suma în valută achitată de inculpat a fost cumpărată cu suma de 2.149.156.800 lei diferența până la suma de 2.672.955.000 lei primită de SC B.R. SRL folosind-o în continuare fără drept.
Pentru a justifica suma folosită fără drept și pentru inducerea în eroare a părții vătămate, inculpatul a procedat la falsificarea de acte.
Astfel, având un exemplar al D.P.V.E. nr. 14372 din 27 decembrie 1996, cu care plătise furnizorului extern suma de 10.000 dolari S.U.A., a xerocopiei, inculpatul a falsificat-o în sensul că a modificat cifra 2 în cifra 5, iar la rubrica "suma de plată", a radiat suma de 10.000 dolari S.U.A. și a scris 25.000 dolari S.U.A. După falsificare, inculpatul a xerocopiat actul.
în baza actului falsificat, inculpatul a consemnat, prin dactilografiere, la mașina de scris, a SC S. SRL, pe declarația vamală nr. 9306 din 25 noiembrie 1996, mențiunea, falsă, "achitat cu D.P.V.E. nr. 14375 din 27 decembrie 1996, 25.000 dolari S.U.A.".
Prin același proceduri, inculpatul a falsificat, din nou, D.P.V.E. nr. 14372 din 27 decembrie 1996 înlocuind la nr. 14372, cifra 4 cu cifra 5, iar la dată a radiat cifra 12 și a scris 01, iar cifra 6 a înlocuit-o cu cifra 7. De asemenea, inculpatul, la rubrica suma de plată a radiat suma de 10.000 dolari S.U.A., pe care a înlocuit-o cu suma de 87.159 dolari S.U.A.
în baza actului falsificat, inculpatul a consemnat, prin dactilografiere la mașina de scris aparținând SC S. SRL, pe declarația vamală nr. 9384 din 26 noiembrie 1996, mențiunea, falsă "achitat cu D.P.V.E. nr. 15372 din 27 ianuarie 1997, 87.159 dolari S.U.A. plăți parțiale".
SC B.R. SRL i-a adus la cunoștință inculpatului că nu a virat furnizorului extern valuta necesară aferentă sumei în lei primită, iar acesta i-a comunicat telefonic că și-a achitat obligațiile contractuale.
Somat de a prezenta în scris dovezile achitării obligațiilor contractuale, inculpatul a expediat SC B.R. SRL, adresa cu nr. 234 din 10 septembrie 1997, pe care a semnat-o în calitate de director al SC S. SRL și în care a consemnat pe lângă D.P.V.E. reale și pe cele falsificate. De asemenea, inculpatul a înaintat SC B.R. SRL copii de pe actele falsificate.
în baza acestei adrese SC B.R. SRL a adus la cunoștința furnizorului extern că inculpatul a făcut plata sumei de 112.159 dolari S.U.A.
La data de 14 aprilie 1997, SC B.R. SRL i-a comunicat în scris societății ca SC S. SRL să plătească suma datorată la 15 decembrie 1997, fapt ce a fost realizat.
După data menționată mai sus, inculpatul a refuzat să răspundă la solicitările SC B.R. SRL.
în cursul cercetării penale, inculpatul a susținut că faptele au fost săvârșite de o altă persoană și anume B.C., care a lucrat în cadrul SC S. SRL și despre care nu cunoaște data pentru identificare, susținând că a fost determinat de acesta să semneze adresa nr. 234 din 10 iulie 1997 în care s-au menționat și actele false.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că a știut că din banii virați de partea vătămată i-a rămas neutilizată suma de 523.922.200 lei, susținând însă că această sumă ar reprezenta comisionul de 10 % ce i se cuvenea.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul O.G.
Prin apelul declarat parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, solicitând majorarea acesteia și înlăturarea prevederilor art. 861C. pen. și executarea pedepsei prin privarea de libertate.
De asemenea, parchetul a mai criticat hotărârea atacată și cu privire la omisiunea instanței de a aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Inculpatul a criticat aceeași hotărâre, cu privire la încălcarea dreptului la apărare, constând în respingerea nejustificată a cererii de efectuare a unei noi expertize contabile judiciare, care ar fi fost în măsură să stabilească o situație de fapt reală, precum și cu privire la faptul că în mod eronat s-a ajuns la concluzia că activitatea de derulare a contractului de comision, pe fondul unor disfuncționalități create de evoluția imprevizibilă a cursului valutar ar îndeplini elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 320/ A din 26 aprilie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe care a desființat-o în parte și rejudecând în fond a decis:
- înlăturarea dispozițiilor art. 861, 862, 863 _i 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.;
- aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru fiecare infracțiune;
- aplicarea inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani;
- executarea de către inculpat a pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) și c) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.G. care a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că:
- critica parchetului referitoare la greșita individualizare a pedepsei este parțial întemeiată, deoarece față de gradul de pericol social al infracțiunii, de valoarea însemnată a prejudiciului creat de recrudescența deosebită a infracțiunilor economice nu se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și că, "la o infracțiune de o asemenea gravitate, un "avertisment" cum numește prima instanță pedeapsa aplicată, nu este suficientă". în legătură cu acest aspect, al individualizării pedepsei, s-a mai arătat că "având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de prima instanță, dar cu executare în regim de detenție, este suficient, în măsură să realizeze cerințele prevăzute de art. 52 C. pen.";
- și cea de a doua critică a parchetului este întemeiată, în sensul că "având în vedere gravitatea faptelor, cuantumul pedepsei principale aplicate se impunea și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în special cel prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)".
Cu privire la prima critică formulată de inculpat și anume necesitatea efectuării unei noi expertize contabile s-a arătat că nu este fondată, deoarece "inculpatul nu aduce nici un element nou care să nu fi făcut avut în vedere de expert la efectuarea expertizei inițiale" ci "din contră, expertul a avut în vedere toate apărările inculpatului, respectiv plata acelui comision pe care l-a reținut că rezultând din contract cu fluctuațiile de curs valutar".
Referitor la cea de a doua critică, potrivit căreia în mod greșit prima instanță a ajuns la concluzia că se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate s-a arătat că este, de asemenea, nefondată, întrucât în cauză "este vorba de o acțiune de inducere în eroare a părții vătămate, săvârșită de inculpat în condițiile prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea dispozițiilor de plată valutară externă și declarațiilor vamale pe care le-a prezentat SC B.R. SRL.
Cu privire la această critică s-a mai arătat că "împrejurarea că declarațiile vamale sunt false, este confirmată de concluziile expertizei grafoscopice, din care rezultă că textele de la rubrica "responsabil" au fost executate cu o mașină de scris de același tip cu mașina aparținând SC S. SRL; precum și "cu adresa nr. 234 din 10 septembrie 1997, precizată SC B.R. SRL pe care a semnat-o în calitate de director al SC S. SRL și în care a menționat, pe lângă dispozițiile valutare de plată externe reale, și pe cele falsificate, precum și cu cele declarate de martora B.D. care a arătat că inculpatul a recunoscut în fața sa că nu a efectuat și plata sumei de 112.159 dolari S.U.A. către firma prejudiciată".
în motivarea respingerii acestei critici, instanța de apel a mai arătat că vinovăția inculpatului rezultă și din "faptul că adresa înaintată B.R.D. Târgu Mureș, semnată de inculpat, acesta a solicitat copiile declarațiilor vamale 0306 din 25 noiembrie 1996 și 0384 din 26 noiembrie 1996, pe care ulterior, le-a falsificat și nu în ultimul rând "condițiile în care pe exemplarele declarațiilor vamale existente în contabilitatea SC S. SRL și din cele ridicate de la bancă nu apar mențiunile false dactilografiate, iar D.P.V.E. nr. 15732 din 27 ianuarie 1997 și nr. 14375 din 27 decembrie 1996 nu au fost depuse la B.R.D. - Târgu Mureș, iar aceste documente au fost înaintate numai SC B.R. SRL".
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.G. pe care a criticat-o referitor la:
Greșita reținere a vinovăției în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată, deoarece din materialul probator existent la dosar și din interpretarea lui corectă, nu rezultă existența elementelor ce caracterizează infracțiunea de înșelăciune, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.
Diferit de motivul de casare mai sus-arătat rezultat din notele scrise depuse la dosar, oral a mai solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize tehnico-contabilă care să stabilească în concret dacă în cauză s-a săvârșit ori nu vre-o încălcare a legii.
în subsidiar, în condițiile în care nu se vor primi criticile anterioare, să se reducă pedeapsa aplicată care este prea severă și să se schimbe modalitatea de executare a acesteia, în sensul de a se înlătura dispoziția de executare prin privare de libertate.
Recursul declarat de inculpat este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta.
După cum este de observat, inculpatul prin primele două critici, reiterează motivele de casare invocate și la judecata în apel și anume achitarea pentru faptele imputate, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa și respectiv, trimiterea cauzei la prima instanță pentru efectuarea unei noi expertize tehnico-contabilă.
Având în vedere considerentele ample și convingătoare, bazate pe materialul probator de la dosar, arătate de instanța de apel, referitor la aceste critici și care au fost expuse în mod detaliat în prezenta decizie, considerente pe care instanța de recurs și le însușește pe deplin se constată că reținerea lor nu se impun, astfel că urmează a se constatat că nu pot fi primite, fiind nefondate, în sensul că nu au la bază argumente ori dovezi prin care să se dovedească contrariul ori de natură să creeze dubiu cu privire la realitatea celor constatate.
Referitor la critica formulată în subsidiar și care privește individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, cât și a modalității de executare, în sensul înlăturării dispoziției de executare prin privare de libertate este întemeiată numai în ce privește acest din urmă aspect.
Este fără îndoială că fapta comisă de inculpat prezintă pericol social și impune aplicarea unei pedepse de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen. Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, pe lângă pericolul social, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), trebuie să se țină seama și de alte criterii care țin de persoana făptuitorului, cum sunt lipsa antecedentelor penale, gradul de instrucție și nu în ultimul rând certitudinea că executarea acesteia în cuantumul și modalitatea dispusă sunt în măsură să convingă că pot contribui, pe de o parte, la reeducarea celui față de care se pronunța iar, pe de altă parte, că este în măsură să provină săvârșirea de noi infracțiuni.
în cauză, aplicarea inculpatului a pedepsei rezultante de 3 ani se constată că a fost bine individualizată, însă în ce privește modalitatea de executare, schimbată de instanța de apel, prin înlăturarea prevederilor art. 861C. pen., se constată că este exagerată, deoarece, față de lipsa antecedentelor penale a inculpatului, pregătirea școlară pe care o are, absolvent al unei instituții de învățământ superior și nu în ultimul rând perioada de timp destul de mică scursă de la data săvârșirii faptei și până în prezent, perioadă în care inculpatul a dat dovadă de un comportament normal, exista garanția că scopul prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără executarea pedepsei prin privare de libertate, respectiv prin suspendarea condiționată sub supraveghere, astfel cum a dispus prima instanță.
în concluzie, pentru considerentele arătate, s-a admis recursul declarat de inculpatul O.G. a casat decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și mențiunea hotărârii primei instanțe, s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6175/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6083/2004. Penal → |
|---|
