ICCJ. Decizia nr. 642/2004. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 642/2004
Dosar nr. 5569/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 noiembrie 2002, partea vătămată B.I., prin plângere prealabilă, a chemat în judecată pe inculpatul L.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi de ameninţare, prevăzută de art. 205 C. pen., şi, respectiv, de art. 193 din acelaşi cod, el susţinând, în esenţă, că la data de 17 noiembrie 2002, în public, i-a adresat cuvinte jignitoare şi l-a ameninţat cu un cuţit.
Prin sentinţa penală nr. 12 din 19 februarie 2003, Judecătoria Moldova-Nouă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracţiuni, instanţa reţinând că fapta de ameninţare nu există, iar cea de insultă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, pentru aceasta aplicându-i amendă administrativă în cuantum de 1.000.000 lei.
În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 136 din 5 mai 2003, Tribunalul Caraş-Severin a admis recursul declarat de partea vătămată şi, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată amenda administrativă.
Împotriva hotărârii pronunţată în recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, motivul invocat fiind nelegala graţiere a amenzii administrative aplicată în baza dispoziţiilor art. 91 C. pen., cu referire la art. 181 alin. (3) din acelaşi cod.
Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 8 din Legea nr. 543/2002 modificat prin O.U. nr. 18/2003, „dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate pentru fapte săvârşite până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, partea I".
Astfel, Legea nr. 543/2002 a fost publicată în (M. Of. nr. 726/4.10.2002).
În cauză, se reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., la data de 17 noiembrie 2002, deci după publicarea actului normativ de clemenţă, ca atare, acesta nefiind incident.
Totodată, din analiza art. 1, art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 543/2002, articole de lege care circumstanţiază obiectul sancţiunilor vizate, precum şi din interpretarea art. 6 din acelaşi act normativ, rezultă că sancţiunile administrative, cum a fost şi amenda administrativă de 1.000.000 lei, nu fac obiectul graţierii.
Şi pentru acest considerent, era exclusă aplicarea în cauză, a Legii nr. 543/2002.
Pentru cele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, recursul în anulare fiind fondat, va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 136/ R din 5 mai 2003 a Tribunalului Caraş Severin, privind pe intimatul inculpat L.R.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la dispoziţia de graţiere a sancţiunii administrative, pe care o înlătură.
Inculpatul va executa amenda administrativă în sumă de 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 641/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 645/2004. Penal. întreruperea executării... → |
---|