ICCJ. Decizia nr. 640/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 640/2004
Dosar nr. 141/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 258 din 26 martie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat săvârşită de inculpaţii Z.T., Şt.S. şi I.E., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportată la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. ultim C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare fiecare, cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 5 ani pe inculpaţii:
- Z.T., zis „T.";
- Şt.S., zis „S." şi
- I.E.
Tribunalul a dedus din pedepse pentru inculpaţi timpul arestării preventive de la 31 martie 1998 la 10 iulie 1998.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., instanţa a constatat prejudiciul parţial acoperit prin restituire şi parţial acoperit prin echivalent, respectiv, depunerea la C.E.C. a sumei de 5.460.000 lei, la dispoziţia părţii civile D.S.
Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.E. a celor două leviere din metal, aflate la camera de corpuri delicte a poliţiei şi în baza aceloraşi dispoziţii s-a respins cererea de confiscare a autoturismului BMW 320, dispunându-se ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra lui şi restituirea către proprietar, inculpatul I.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 30 ianuarie 1998, inculpaţii s-au întâlnit, în jurul orei 20,00, în zona străzii Barbu Văcărescu, unde au parcat autoturismul BMW şi după ce au făcut unele „verificări", au pătruns într-un imobil, de unde, după 15-20 minute au ieşit cu mai multe bagaje voluminoase pe care le-au pus în autoturismul lui I.E. şi s-a deplasat spre Piaţa Obor, unde au fost reţinuţi de organele de poliţie.
La data de 31 ianuarie 1998, numitul D.S., cetăţean canadian, a formulat plângere penală, arătând că, în seara zilei de 30 ianuarie, a constatat la locuinţa sa de serviciu urme de forţare a sistemelor de închidere a uşii de acces din spatele imobilului, iar din interiorul locuinţei au fost sustrase o serie de bunuri printre care: bijuterii din aur; patru ceasuri; două aparate foto; aparatură audio-video; două calculatoare portabile; obiecte de îmbrăcăminte; suma de 250 franci francezi, 20 dolari canadieni şi 100.000 lei; un carnet de conducere canadian şi un certificat de naştere canadian, ambele pe numele lui D.S., care a evaluat prejudiciul suferit la 150.000.000 lei.
Organele de poliţie au descoperit în genţile din autoturismul cu care se deplasau inculpaţii, o parte din bunurile reclamate de D.S., iar la percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului Z.T. s-au găsit mai multe cărţi de credit pe numele lui D.S.; două certificate de asigurare pe numele lui D.S. şi S.S.; două căşti de sănătate pe numele părţii vătămate şi a G.A.; un permis de conducere şi trei cărţi de membru afiliat la diferite asociaţii, toate pe numele părţii vătămate.
De asemenea, şi asupra inculpatului Şt.S., cu acelaşi prilej, au fost găsite o serie de bijuterii ce corespund descrierii părţii vătămate.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a reţinut că cele două leviere descoperite în autoturismul BMW aveau urme de vopsea de culoare roşie şi alb-gri, asemănătoare, din punct de vedere fizico-chimic cu probele ridicate de la intrarea în imobilul părţii vătămate.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate, care sunt prea blânde, în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii, cu negarea săvârşirii ei şi cu modalitatea de executare. S-a solicitat că prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, să fie înlăturată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 678 din 29 octombrie 2002, a admis apelul, a desfiinţat parţial sentinţa şi a înlăturat aplicarea art. 81, art. 82, art. 83 şi a art. 84 C. pen., aplicând prevederile art. 71, raportate la cele ale art. 64 din acelaşi cod, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de control judiciar a reţinut că fapta săvârşită de inculpaţi prezintă un grad de pericol social ridicat, prin modalitatea de săvârşire a acesteia, şi anume după o plănuire prealabilă.
Totodată, toţi inculpaţii au manifestat o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptei, „deşi în cauză s-au administrat probe concludente cu privire la vinovăţia acestora".
Totodată, instanţa de control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate în urmă cu aproape 5 ani, şi-au dovedit deja eficacitatea, deoarece de la acea dată inculpaţii nu au mai comis nici o altă faptă penală.
În termen legal, împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul consideră că, în cauză, instanţa a ignorat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin menţinerea unor pedepse care nu corespund naturii faptei, furt din locuinţă, caracterului ei premeditat, modului de operare folosit de inculpaţi şi persoana acestora, doi dintre aceştia, respectiv inculpaţii Şt.S. şi I.E., având condamnări anterioare, aspecte care impun majorarea pedepselor.
La rândul lor, inculpaţii apreciază Decizia ca netemeinică prin înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca modalitate de executare care, în raport cu persoana lor, este cea mai potrivită.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
La aplicarea şi menţinerea pedepselor, instanţele au luat în considerare şi au apreciat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire a faptei, de scopul pe care inculpaţii l-au urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de conduita şi persoana inculpaţilor.
În acest sens, cei trei inculpaţi s-au înţeles din timp asupra modului în care vor săvârşi furtul, procurându-şi un cleşte şi alte scule (leviere metalice) ce puteau fi folosite la tăierea grilajelor metalice de la uşa de acces în locuinţa de serviciu a părţii vătămate D.S.
În seara zilei de 30 ianuarie 1998, inculpaţii au ţinut sub observaţie mai mult timp locuinţa acestuia, după care, prin tăierea grilajelor metalice şi forţarea încuietorilor au sustras mai multe bunuri de valoare: bijuterii şi aparatură electronică, precum şi diverse sume de bani, care au fost recuperate, în parte, de către D.S.
Inculpaţii Şt.S. şi I.E. nu sunt la prima confruntare cu rigorile legii penale, iar săvârşirea de către ei a unor noi infracţiuni, atestă faptul că sancţiunile anterioare nu şi-au atins scopul preventiv.
Totodată, inculpaţii Z.T. şi I.E. sunt fără ocupaţie, fără loc de muncă, deşi au în întreţinere câte un copil minor.
Înalta Curte apreciază că pedepsele de câte 3 ani aplicate inculpaţilor cu executarea lor prin privare de libertate corespund atât funcţiilor, cât şi scopului prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar prin menţinerea pedepselor şi dispunerea unei noi modalităţi de executare a acestora, nu a aplicat greşit prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Şt.S., I.E. şi Z.T., va deduce din pedepsele stabilite timpul reţinerii şi al arestării preventive a fiecăruia de la 31 ianuarie 1998 la 10 iulie 1998 şi îi va obliga pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii Şt.S., I.E. şi Z.T. împotriva deciziei penale nr. 678 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive a fiecăruia de la 31 ianuarie 1998 la 10 iulie 1998.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 641/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
