ICCJ. Decizia nr. 645/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 645/2004
Dosar nr. 5522/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227 din 19 august 2003, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul S.Şt. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor la care fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 202 din 22 aprilie 2002 Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 797 din 18 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de petent, respectiv că are doi copii minori, care locuiesc într-un imobil degradat, că aceştia sunt întreţinuţi de mamă, care dispune de venituri modice pentru creşterea şi educarea lor şi că au nevoie de ajutorul său, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 347/ P din 28 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul S.Şt. a declarat recurs, reiterând motivele din cererea iniţială şi din apel, susţinând în plus că fosta sa soţie a devenit consumatoare de droguri.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., „executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă" când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză a rezultat că petentul nu a contribuit material la întreţinerea minorilor, avea un comportament violent datorat consumului excesiv de băuturi alcoolice asociat cu tulburări psihice. S-a mai arătat că numita S.A. (fosta soţie), cât şi cei doi copii şi-au exprimat temerea că, dacă recurentul ar reveni la domiciliu, ar putea avea o conduită necorespunzătoare.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.Şt. împotriva deciziei penale nr. 347/ P din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2004. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 646/2004. Penal. Lg.543/2002. Recurs → |
|---|
