ICCJ. Decizia nr. 646/2004. Penal. Lg.543/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 646/2004
Dosar nr. 3998/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 28 mai 2003, Tribunalul Sibiu a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul aceleiaşi instanţe, privind aplicarea Legii nr. 543/2002 în cauza condamnatului C.Şt.
Instanţa a descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 251 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente, respectiv de 5 ani închisoare, aplicată pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) şi (2) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, şi de o lună închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat că pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, este graţiată în întregime şi condiţionat.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Totodată, instanţa a dispus executarea numai a pedepsei de 5 ani închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Prin hotărâre, s-a mai dispus anularea mandatului de executare şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa, în baza sesizării biroului său de executări penale, a constatat că pedeapsa de o lună închisoare aplicată lui C.Şt. prin sentinţa penală nr. 251 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 543/2002, este graţiată.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greşita stabilire a vinovăţiei sale în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, în opinia sa impunându-se achitarea.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 252 din 5 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, instanţa reţinând că motivul invocat de apelant nu vizează cauza soluţionată prin sentinţa atacată.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul formulat fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, recurentul susţinând că se impunea rejudecarea cauzei în care a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat întrucât, în faţa primei instanţe, el a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că prima instanţă a fost sesizată cu soluţionarea unei cereri a biroului său de executare penală privind aplicarea Legii nr. 543/2002 pentru pedeapsa de o lună închisoare, aplicată lui C.Şt. prin sentinţa penală nr. 251 din 26 noiembrie 2002, pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Ca atare, obiectul cauzei l-a constituit numai constatarea intervenirii graţierii pentru pedeapsa amintită.
Cum motivele de recurs invocate de condamnat exced cauzei cu care au fost sesizate instanţele, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat fiind nefondat, va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 5 august 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 645/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 657/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
