ICCJ. Decizia nr. 638/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 638/2004
Dosar nr. 5306/2001
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 47 din 22 martie 2000, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul lt. (rez.) P.A. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu);
- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în modalitatea, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen. pe timp de 2 ani.
Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de 5 zile.
A admis acţiunile civile exercitate de părţile civile şi a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume, reprezentând despăgubiri civile astfel:
- către partea civilă SC Z. SA Podari din com. Podari, jud. Dolj a sumei de 13.843.730 lei plus dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- către partea civilă SC C. SA Craiova, str. Siloz a sumei de 71.930.357 lei plus dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- către partea civilă SC A.E. SRL Craiova a cart. Craioviţa Nouă, jud. Dolj a sumei de 36.000.000 lei plus dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A anulat fila C.E.C. seria A 019-00024936 din 28 aprilie 1998 emisă în favoarea SC Z. SA Podari, jud. Dolj; filele C.E.C. seriile A 019 nr. 00024937 din 29 aprilie 1998, A 019 nr. 00024938 din 30 aprilie 1998, A 019 nr. 00024939 din 30 aprilie 1998 emise în favoarea SC C. SA Craiova, biletul la ordin din 16 mai 1998 cu termen scadent la 27 mai 1998 emis în favoarea SC A.E. SRL Craiova.
A obligat inculpatului la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, administrator unic al SC J.C. SRL în perioada aprilie – mai 1998 a indus în eroare, cu prilejul achiziţionării unor mari cantităţi de zahăr şi orez, 3 societăţi comerciale, achitând facturile de livrare cu file cec emise de B.I.R., sucursala Craiova, Gară şi un bilet la ordin, ştiind că pentru încasarea sumelor respective nu are în cont acoperirea necesară, de altfel, inculpatul aflându-se în interdicţie bancară.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, factura nr. 10012319 din 28 aprilie 1998 emisă de SC Z. SA Podari, fila C.E.C. seria A01900024936 din 28 aprilie 1998, factura nr. 4725556 din 29 aprilie 1998, factura nr. 4725567 din 30 aprilie 1998, factura nr. 4725569 din 30 aprilie 1998 emise de SC C. SA Craiova, filele cec seria A01900024937 din 29 aprilie 1998 seria A01900024938 din 30 aprilie 1998, seria A01900024939 din 30 aprilie 1998 emise de înv. P.A., factura nr. 0359274 din 16 mai 1998 emise de SC A.E. SRL Craiova. Biletul la ordin emis de înv. P.A., la data de 16 mai 1998, refuzul B.I.R., sucursala Craiova-Gară, adresa nr. A1539 din 21 septembrie 1998 a B.I.R., sucursala Craiova – Gară, fişa cont-client SC J.C. SRL în perioada 20 aprilie 1998 – 20 mai 1998 şi declaraţiile învinuitului.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, dar a arătat că nu a avut intenţia să înşele părţile vătămate, considerând că putea emite file cec şi bilete la ordin, chiar dacă se afla în interdicţie bancară.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, criticând sentinţa pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi inculpatul P.A., solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în cea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., şi aplicarea unei pedepse sub minimul special şi cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001 a admis apelurile declarate şi a desfiinţat sentinţa, în sensul că:
A admis apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti declarat împotriva sentinţei nr. 47 din 22 martie 2000, pronunţată de Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
A admis apelul declarat de inculpatul lt. (r) P.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A desfiinţat sentinţa după cum urmează:
A descontopit pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în modalitatea, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestui articol a condamnat pe inculpatul lt. (r) P.A. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A. pentru motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, întrucât, pe de o parte lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia, iar pe de altă parte, greşita calificare a infracţiunii de înşelăciune în concurs, întrucât fără a se reţine şi infracţiunea de fals nu poate exista concursul, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciind că nu s-a dat o justă eficacitate circumstanţelor atenuante.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Examinând Decizia atacată, în baza lucrărilor şi a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că, sub aspectul încadrării juridice a pedepselor săvârşite de către inculpat, cât şi a răspunderii penale a acestuia, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au stabilit o corectă situaţie de fapt, reţinând vinovăţia acestuia şi pe cale de consecinţă au dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Astfel, din probe rezultă că reprezentanţii celor 3 societăţi comerciale, dacă ar fi ştiut că inculpatul se afla în interdicţie bancară, pentru lipsă de disponibil financiar nu ar fi încheiat cu acesta nici o tranzacţie.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a avut intenţia să inducă în eroare părţile civile şi că nu cunoştea că nu are dreptul să emită file cec, e infirmată chiar de declaraţia sa şi de semnătura acestuia de pe somaţia de interdicţie bancară prin care i se aduce la cunoştinţă că nu mai are voie să emită file cec.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului conform căreia greşit i s-ar fi aplicat regula concursului de infracţiuni, câtă vreme nu i-a fost reţinută şi infracţiunea de fals, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a avut o rezoluţie infracţională unică a acţiunilor succesive săvârşite, astfel încât cele 3 fapte de înşelăciune constituie o pluralitate de infracţiuni, fiind săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Este irelevant că nu a fost reţinută în sarcina inculpatului şi infracţiunea de fals, de vreme ce aplicarea dispoziţiilor art. 33 C. pen., e atrasă de pluralitatea infracţiunilor de înşelăciune.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. şi a art. 72 din acelaşi cod, privind scopul pedepsei.
Faţă de poziţia procesuală a inculpatului, care a recunoscut faptele, a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, nu are antecedente penale, a achitat integral prejudiciul cauzat SC C. SA în sumă de 72.000.000 lei, conform chitanţelor şi SC A.E. SRL în cuantum de 36.000.000 lei, conform recipisei de consemnare, are în întreţinere un copil minor, în vârstă de 5 ani şi care suferă de o infirmitate a aparatului cardio-vascular, Înalta Curte apreciază că o sancţiune de 3 ani cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, corespunde scopului educativ – preventiv al pedepsei avut în vedere de legiuitor.
Având în vedere considerentele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Înalta Curte urmează a-l admite conform art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, şi a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei nr. 104 din 24 octombrie 2001 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
Modifică pedeapsa privativă de libertate aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în sensul că prin reţinerea art. 74 lit. b) C. pen. (circumstanţă reală), o reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta în prima zi de marţi a fiecărei luni la organul de poliţie din raza domiciliului său;
b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată prin arest preventiv.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 640/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
