ICCJ. Decizia nr. 6428/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6428/2004
Dosar nr. 5511/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110 din 17 iunie 2004, Tribunalul Caraş-Severin a condamnat pe inculpatul B.I. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată dispusă cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 427 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Timiş, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 mai 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 30.000.000 lei daune morale, părţii civile S.C., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 12.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice împreună cu S.R., inculpatul B.I. l-a lovit pe acesta cu pumnii şi cu picioarele în zona capului după care l-a sugrumat provocându-i moartea. Pentru a ascunde comiterea infracţiunii inculpatul a aruncat cadavrul victimei pe fereastra apartamentului în care se aflau de la etajul al III-lea.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 288/ A din 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul cerea să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat, susţinând că după altercaţia avută cu S.R. în apartamentul său, soldată cu loviri reciproce, victima a sărit pe fereastră accidentându-se mortal.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în raport de motivele de casare invocate de recurent cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului încadrarea juridică, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de expertiza criminalistică, raportul de constatare medico-legală de autopsie şi declaraţiile martorilor J.E., C.I.P., B.C. şi P.P., coroborate cu recunoaşterile parţiale ale inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice, în apartamentul său, împreună cu S.R., în urma unui conflict minor, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii şi cu picioarele în zona capului, după care l-a sugrumat provocându-i moartea. Pentru a ascunde comiterea infracţiunii comise, inculpatul a aruncat cadavrul victimei pe fereastra apartamentului în care se aflau, de la etajul al III-lea.
Susţinerile inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de moartea victimei, care în urma altercaţiei avute cu acesta, ar fi sărit pe fereastră de la etajul al III-lea, accidentându-se mortal, nu se confirmă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit în cauză, rezultând că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice produse prin sugrumare cu mâna.
În cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză se mai reţine că leziunile constatate pe corpul victimei specifice căderii de la înălţime sunt post-mortem.
Nici cel de al doilea motiv de casare invocat de inculpat nu poate fi primit, deoarece susţinerile inculpatului în sensul că victima ar fi declanşat conflictul, exercitând acte de violenţă asupra sa, nu sunt dovedite.
Întrucât motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 4 mai 2003, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 288 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 mai 2003 la 2 decembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6344/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6638/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
