ICCJ. Decizia nr. 660/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 660/2004
Dosar nr. 5620/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203/ S din 9 mai 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul O.I. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., şi 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
Totodată s-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 112, raportat la art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R.C., sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., urmare împăcării părţilor.
Pe latură civilă în baza art. 364, raportat la art. 14 C. pen. şi a art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile C.A.S. Braşov suma de 1.407.154 lei cu titlu de despăgubiri civile, şi s-a constatat că părţile vătămate I.A., I.G., I.I., B.M. şi S.F. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 27 aprilie 2001, după ce au consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, inculpaţii O.I. şi R.C. s-au deplasat la locuinţa martorului M.V. pentru a-l căuta pe tatăl lor care locuia la acesta.
Inculpaţii O.I. şi R.C., sub pretextul unor neînţelegeri au intrat în camera unde se afla partea vătămată S.F. şi inculpatul R.C. a lovit-o cu picioarele în zona capului şi toracelui. În aceeaşi cameră se afla pe pat victima I.M.G. în vârstă de 61 ani; şi fără a avea vreun motiv, inculpatul O.I. a lovit-o puternic cu piciorul în cap, aceasta căzând din poziţia şezând, izbindu-se cu capul de tăblia patului, după care a mai fost lovită de câteva ori cu piciorul fiind doborâtă din pat.
După încetarea agresiunii, partea vătămată S.F. şi concubina sa, martora B.R., au aşezat-o pe victimă în pat, după care ei au plecat la spital pentru a primi îngrijiri medicale.
A doua zi dimineaţă victima I.M.G. a fost găsită decedată de martorul O.I., tatăl inculpaţilor.
Raportul de autopsie a înscris că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat compresiei cerebrale consecutive unui hematom intracranian.
Potrivit aceluiaşi act medical, leziunile traumatice constatate s-au putut produce cu un corp dur şi cădere, lovire cu craniul de un plan dur.
Instanţa a luat act de împăcarea intervenită între partea vătămată F.S. şi inculpatul R.C., aplicând în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 307/ Ap din 29 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul O.I., împotriva sentinţei primei instanţe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de apel a considerat că au fost respectate cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu este cazul redozării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul O.I. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea datelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea la 27 aprilie 2001 a infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă judicios evaluată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cunoscut cu afecţiuni neurologice, sub forma turbulenţelor de personalitate de tip impulsiv, cu interferenţe etilice.
Pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului au fost avute în vedere la proporţionalizarea pedepsei, iar instanţele au respectat dispoziţiile arătate, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aşa cum s-a solicitat de către recurentul inculpat.
În consecinţă, motivul de recurs fiind neîntemeiat şi neconstatându-se existenţa unor cazuri de casare din cele arătate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2002 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 307/ Ap din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 28 aprilie 2002 la 4 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2004. Penal. Plângere. Fond | ICCJ. Decizia nr. 661/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
