ICCJ. Decizia nr. 6563/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6563/2004
Dosar nr. 6757/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3675/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor B.HG şi C.J.O. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducerea în ţară de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 143/2000.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că se impune menţinerea stării de arest, întrucât măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se menţin şi în prezent, că inculpaţii au comis fapte prevăzute de legea penală pedepsite de lege cu pedepse mai mari de 4 ani şi faţă de natura şi gravitatea faptei comise.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpatul B.HG şi C.J.O., pe care au criticat-o cu privire la greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă se constată că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 C. proc. pen., respectiv infracţiunile sunt flagrante, există temerea că inculpaţii vor mai săvârşi infracţiuni, există circumstanţe agravante în cauză, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni este mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursurile declarate de inculpaţi, raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi anume: nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestora pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În legătură cu criticile invocate de inculpatul B.HG în memoriul depus la dosar este de observat că acestea vizează aspecte ce ţin de soluţionarea în fond a cauzei şi care urmează a fi valorificate de acesta cu ocazia judecării apelului.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi respectiv alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.HG şi C.J.O., împotriva încheierii din 25 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3675/2004.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă portugheză, D.M.I., se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6549/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6565/2004. Penal. Art.248 c.pen. Recurs → |
|---|
