ICCJ. Decizia nr. 6568/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6568/2004
Dosar nr. 5674/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 12 mai 2004, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani a cărei executare are loc în condiţiile art. 66 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 februarie 2004 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a ciomagului folosit la infracţiune.
S-a luat act că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au admis acţiunile părţilor civile G.P., C.A.S. Olt, Spitalul Judeţean Slatina şi obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile, din care 10.000.000 lei daune materiale iar restul, daune morale către partea civilă G.P.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.102.472 lei despăgubiri către părţile civile C.A.S. Olt, Spitalul Judeţean Slatina, reprezentând cheltuieli pentru tratamentul medical avansate părţii vătămate, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 286.850 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată şi 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Olt.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.A. şi partea vătămată G.P. locuiesc în comuna Fărcăşele.
Partea vătămată împreună cu martorul P.D. desfăşoară activitatea de pază şi supraveghere la păşunat a animalelor pe islazul comunal, fiind plătiţi în funcţie de numărul de zile prestate.
În dimineaţa zilei de 1 septembrie 2003, în jurul orei 7,00, partea vătămată şi martorul au strâns vitele cetăţenilor din comună şi s-au deplasat cu ele pentru a le păşuna pe islazul comunal şi pe terenul aflat pe marginea canalului de aducţiune situat pe raza comunei Fărcăşele.
În dimineaţa aceleiaşi zile, inculpatul însoţit de martorii D.P., C.V. şi de fiul său, B.M.T., s-au deplasat în târgul de săptămână ce se organizează în Caracal pentru a vinde o vacă.
Întrucât nu a reuşit să vândă animalul inculpatul s-a reîntors, ajungând, în jurul orelor 10,30, în comuna Fărcăşele, după care însoţit de fiul său s-a deplasat cu căruţa pe marginea canalului de aducţiune, în căruţă aflându-se şi celelalte persoane cu care a fost la târg.
Aici, inculpatul a observat că în apropierea stânei martorului D.P. se afla partea vătămată G.P. şi martorul P.D. care păşunau vacile lângă acest canal.
În momentul în care inculpatul a ajuns în dreptul părţii vătămate şi a martorului le-a reproşat acestora că fără aprobarea sa au introdus cireada de vaci pe terenul său cultivat cu lucernă şi că i-a fost distrusă o parte din cultura agricolă, adresând totodată injurii martorului P.D.
În apărarea martorului a intervenit partea vătămată, care a explicat că distrugerea culturii nu se datorează animalelor, ci absenţei plantelor de lucernă, cauza fiind doar seceta din cursul anului 2003, susţinere confirmată cu procesul-verbal din 3 septembrie 2003 al comisiei agricole din cadrul Primăriei Fărcăşele, judeţul Olt.
În aceste condiţii inculpatul a cerut fiului său B.T. să-i aducă din căruţă ciomagul, cu care a lovit-o pe partea vătămată peste corp, doborând-o la pământ, după care l-a lovit cu pumnii şi picioarele, lăsându-l în stare de inconştienţă la sol. Apoi inculpatul a alergat după martorul P.D. pentru a-l lovi, însă acesta a fugit.
Datorită leziunilor traumatice din agresiune s-a luat măsura transportării părţii vătămate la Spitalul Caracal, ulterior la Spitalul Judeţean Slatina, unde viaţa i-a fost salvată, datorită tratamentului medical.
Din certificatul medico-legal şi confirmat de comisia de control şi avizare a I.M.L. Craiova, rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 1 – 3 septembrie 2003 la Spitalul Caracal, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng, fracturi costale multiple, hemopneumotorax stâng, iar în perioada 3 – 12 septembrie 2003, la Spitalul judeţean Slatina, cu diagnosticul traumatism hemitorace stâng şi fracturarea coastelor VII, VIII, IX, X, hemopneumotorax stâng. S-a mai concluzionat faptul că leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul B.A.
Critica parchetului a vizat greşita încadrare juridică a faptei, în sensul că fapta comisă de inculpat a fost săvârşită în public, întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., fiind determinată de prezenţa a trei persoane la locul faptei, respectiv a martorilor P.D., D.P. şi C.Şt.
S-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul, în apelul său a solicitat admiterea lui, desfiinţarea sentinţei atacată şi în principal, reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 374 din 30 august 2004, Curtea de Apel Craiova a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
A fost admis apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A fost desfiinţată sentinţa atacată.
S-a dispus aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul B.A., pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., la 2 ani închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul B.A.
În recursul său, parchetul a criticat hotărârile, în sensul că faptei săvârşită de inculpatul B.A. i-a fost dată o greşită încadrare juridică în tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în loc de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
În recursul său inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracţiunea reţinută în sarcina lui, cu referire la art. 44 C. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare.
În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. şi aplicarea unei pedepse în limitele legale prevăzute de acest text de lege.
Examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin prisma motivelor de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., se constată că este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din analiza actelor şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză şi au dat o corectă încadrare a faptei în textul de lege incriminator, iar instanţa de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată.
În ce priveşte critica formulată de parchet, în sensul greşitei încadrări juridice dată faptei în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 în loc de tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., se constată că nu este întemeiat.
Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă printre altele, într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane.
Raportând cauzei acest text de lege se reţine că locul în care a fost comisă fapta nu poate fi apreciată ca fiind accesibil publicului, în condiţiile în care martorii P.D., D.P. şi C.Şt. se aflau la o distanţă mare de locul conflictului, astfel că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., astfel cum s-a susţinut în motivul de recurs invocat de parchet, ci pe cele ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cum în mod corect au reţinut instanţele.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet referitor la greşita reţinere în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., se constată că este fondat şi urmează să fie admis.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege se reţine că instanţa de apel a acordat eficienţă deosebită datelor ce caracterizează persoana inculpatului şi au minimalizat celelalte criterii de individualizare ale pedepsei, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei şi anume, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate lovituri cu un ciomag în zone vitale ale corpului doborând-o la pământ, după care a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele, lăsând-o în stare de inconştienţă, leziunile produse punându-i viaţa în primejdie.
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi anume 5 ani închisoare, este în măsură să asigure realizarea scopului său preventiv şi educativ astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., în cauză neexistând motive pentru reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, conform art. 74 şi art. 76 C. pen.
În ce priveşte motivele de recurs invocate de inculpat se constată că nu sunt fondate şi urmează să fie respinse ca atare.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu a comis fapta în stare de legitimă apărare, deoarece nu a acţionat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust care să fi pus în pericol grav persoana sa sau a altuia, întrucât nu a fost atacat în nici un fel de partea vătămată.
Aşadar, în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a se putea reţine că inculpatul a comis fapta în legitimă apărare, urmând ca cererea formulată de acesta în sensul de a se face aplicarea textului de lege menţionat, să fie respinsă ca nefondată.
De asemenea, se constată că nu există motive nici pentru schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., având în vedere obiectul folosit de inculpat la lovirea victimei, zonele anatomice vitale vizate, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate pentru vindecare, urmările produse şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, cum în mod corect au reţinut instanţele.
În consecinţă, se constată că recursul declarat de inculpatul B.A. este nefondat şi urmează să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi se menţine sentinţa penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul B.A. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 8 decembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 374 din 30 august 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.A.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 103 din 12 mai 2004 a Tribunalului Olt.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 30 august 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 8 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6571/2004. Penal. Art 211 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6567/2004. Penal. Art20,174,175 c. pen. Recurs → |
|---|
