ICCJ. Decizia nr. 6565/2004. Penal. Art.248 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6565/2004
Dosar nr. 2509/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa nr. 153 din 23 octombrie 2003, a condamnat pe inculpaţii:
- colonel (rez.) M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. şi s-a constatat că pedeapsa a fost graţiată integral conform art. 1 din Legea nr. 543/2002;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele rămase negraţiate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- civil Z.C.V. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 864 din acelaşi cod, s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca fiecare inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) – d) C. proc. pen.
Au fost anulate înscrisurile falsificate.
Inculpatul M.E. a fost obligat la 331.502.728 lei despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale din care 90.950.557 lei în solidar cu inculpatul Z.C.V., la aceste sume adăugându-se şi dobânda legală calculată la data rămânerii definitive a hotărârii, până la repararea integrală a prejudiciului.
S-a dispus menţinerea sechestrului asigurator dispus cu privire la bunurile inculpaţilor.
S-a reţinut că în perioada 5 – 16 octombrie 1998, U.M. 01610 Roman a fost verificată sub aspectul financiar contabil de către reprezentanţi a eşalonului superior din cadrul U.M. 02204 Iaşi. Cu acest prilej au fost verificate şi documentele de ieşire în cursă a autovehiculelor acestei unităţi (foi de parcurs, note de predare – primire, borderouri, etc.).
Controlul a constatat un mare număr de curse efectuate la o balastieră şi la mănăstirea M., curse efectuate cu autobasculanta nr. A – 75.511 (condusă de inculpatul Z.C.V.) şi de autocamioanele nr. A – 22736 şi A – 16240, autovehicole care fuseseră date în responsabilitate numiţilor G.D. şi S.I.
S-a constatat că în perioada ianuarie 1996 – octombrie 1998, din cele 382 curse efectuate nu se justifică un număr de 194 curse, din care 181 au fost efectuate cu autobasculanta A – 75511 pe traseul de la balastieră la unitate şi în folosul mănăstirii M., 8 curse au fost efectuate cu autocamionul A – 22736 pentru mănăstirea M., iar 5 curse au fost efectuate pe acelaşi traseu cu autocamionul nr. A – 16240.
Pentru cursele menţionate, foile de parcurs nu au fost semnate de către şefii de maşini, ci de către inculpatul Z.C.V., acesta din urmă declarând că operaţiunea a efectuat-o cu acceptul comandantului unităţii, respectiv inculpatul colonel (rez.) M.E.
În unele cazuri, inculpatul Z.C.V. a menţionat pe foile de parcurs curse fictive pe traseul de la unitate la balastieră şi retur, cu scopul de a acoperi cantitatea de motorină scoasă din rezervorul autobasculantei nr. A – 75511, operaţiune executată cu aprobarea inculpatului M.E. Motorina a fost dată pentru utilajele din balastieră folosite pentru încărcarea cu nisip şi pietriş.
Conducătorul auto, inculpatul Z.C.V., din ordinul inculpatului col. rez. M.E., a efectuat cu autobasculanta nr. A – 75511 un număr de 28 curse la mănăstirea M., producând unităţii militare o pagubă în valoare de 39.026.402 lei la momentul controlului financiar.
Din ordinul aceluiaşi inculpat, au mai fost efectuate 80 de curse pentru îndepărtarea molozului şi gunoaielor aflate în apropierea unităţii militare, operaţiune necesară, utilă pentru normala funcţionare a unităţii şi, evident, neimputabilă vreunei persoane.
Curtea Militară de Apel, prin decizie nr. 22 din 1 aprilie 2004, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi, desfiinţând în parte sentinţa, referitor la latura civilă a cauzei, a modificat cuantumul despăgubirilor civile la care inculpaţii au fost obligaţi către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Astfel, inculpatul M.E. a fost obligat la plata sumei de 75.717.028 lei cu titlu de despăgubiri civile, către Ministerul Apărării Naţionale din care, suma de 33.046.524 lei în solidar cu inculpatul Z.C.V., sume la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la 3 noiembrie 1998 şi până la achitarea integrală a prejudiciului.
S-a motivat că, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă care a stabilit prejudiciul penal la nivelul sumelor la care inculpaţii au fost obligaţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi şi partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Inculpatul M.E. a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d), pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cum şi achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a), pentru celelalte infracţiuni.
Inculpatul Z.C.V. a solicitat reducerea pedepselor la limita minimă prevăzută de lege.
Recursurile inculpaţilor sunt întemeiate, însă pentru alte considerente.
Vinovăţia acestora rezultă din probele administrate în cauză, examinate în amănunt prin hotărârile pronunţate.
Apărarea inculpatului M.E., în sensul că cele 41 de curse efectuate cu autobasculanta în beneficiul mănăstirii M. nu a produs nici un prejudiciu unităţii, deoarece eşalonul superior a cunoscut şi încuviinţat efectuarea acestor curse şi a beneficiat de o contraprestaţie din partea mănăstirii (un protocol organizat în favoarea Ministerului Apărării Naţionale) sunt fără suport probator. Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că eşalonul superior al unităţii unde comandant a fost M.E. ar fi aprobat efectuarea curselor în beneficiul mănăstirii sau că ar fi încuviinţat compensarea cheltuielilor ocazionate de aceste curse cu cheltuielile vreunui protocol organizat de mănăstire.
Rezultă deci că inculpatul M.E. a dispus în mod abuziv efectuarea acestor curse, aşa cum a dispus inculpatul Z.C.V. (fapt recunoscut de acesta) să sustragă carburant din rezervorul autobasculantei pentru a-l folosi la unele utilaje din balastieră, respectiv în alt scop decât cel destinat.
Faţă de împrejurările în care au fost comise faptele, de gravitatea acestora şi de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, pedepsele aplicate au fost just individualizate, în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului cât, mai ales, sub aspectul modului de executare.
Este însă de observat, aşa cum a susţinut procurorul cu ocazia dezbaterii recursurilor, că instanţele au omis să constate că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de delapidare şi instigare la infracţiunea de delapidare au fost graţiate integral şi condiţionat prin Legea nr. 543/2002, motiv de casare prevăzut de art. 3851 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.
Din acest considerent, recursurile sunt întemeiate, hotărârile pronunţate urmând a fi casate pentru omisiunea constatării graţierii pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaţilor (M.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi Z.C.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod).
În urma recontopirii pedepselor negraţiate, inculpaţii M.E. şi Z.C.V. urmează să execute pedepsele cele mai grele, de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare. Totodată, urmează a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, inclusiv dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor menţionate, pe un termen de încercare de câte 4 ani şi 6 luni pentru fiecare inculpat (compus din durata pedepselor la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani stabilit de instanţe).
Referitor la recursul părţii civile, Ministerul Apărării Naţionale se constată că reprezentantul acesteia a solicitat să se ia act de retragerea recursului fără a prezenta în acest sens o declaraţie din partea persoanei juridice constituită parte civilă în cauză. Ca atare, acest recurs urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.E. şi Z.C.V. împotriva deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie 2004 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Casează Decizia menţionată, cât şi sentinţa penală nr. 153 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la 23 octombrie 2003, numai cu privire la omisiunea aplicării Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpaţi şi repune pedepsele în individualitatea lor astfel:
Pentru inculpatul col.(rez.) M.E.:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen.
Pentru inculpatul Z.C.V.:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiate integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului col. (rez.) M.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului Z.C.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor:
- col. (rez.) M.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi
- Z.C.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiecare inculpat urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine dispoziţiile art. 861 şi art. 862 C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale împotriva deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie 2004 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6563/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6620/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
