ICCJ. Decizia nr. 6549/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6549/2004
Dosar nr. 5950/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, condamnatul T.A.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună întreruperea executării pedepsei de 8 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 549 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă, conform art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu motivarea că el are o situaţie familială grea, cei doi copii ai săi, minori, rămânând în grija soacrei lui fiind, la rândul ei, arestată.
Petiţionarul a precizat că lăsarea sa în libertate, pe o perioadă de 3 luni, ar face posibilă o eventuală încadrare temporară în muncă, pentru a veni în sprijinul creşterii şi educării copiilor săi.
Prin sentinţa penală nr. 1555 din 5 mai 2004, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a constatat, conform art. 456 C. proc. pen., că instanţa competentă a dispune asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare, sau, cea pe a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, în plus, art. 418 C. proc. pen., precizând că o asemenea acţiune, poate fi soluţionată şi de către instanţa care a pronunţat condamnarea inculpatului.
Pe cale de consecinţă, conform art. 42, raportat la art. 456 C. proc. pen., Judecătoria sectorului 5 şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde, pe rolul secţiei a II-a, s-a format dosarul nr. 2981/2004.
Din conţinutul anchetei sociale efectuate s-a reţinut că mama inculpatului se ocupă de cei doi minori ai fiului ei, având o pensie lunară de 600.000 lei, alocaţia de stat fiind şi ea, de câte 210.000 lei, pentru fiecare copil.
Totodată, s-a reţinut că locuinţa este compusă din 2 camere, hol şi dependinţe, fiind bine întreţinută. Mobilierul, deşi modest, poate să asigure membrilor componenţi ai familiei, un trai decent, cu atât mai mult cu cât la creşterea şi educarea minorilor contribuie şi concubina petentului, ea realizând un venit lunar de 2.243.000 lei pe lună.
Faţă de situaţia de fapt şi documentele existenţa la dosar, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 999 din 17 august 2004, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.A.M., obligându-l, totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul, susţinând că, în mod greşit, cererea i-a fost respinsă, în loc să-i fie admisă, având concubina arestată pentru consum de droguri şi rămânându-i, cei doi copii minori fără un sprijin adecvat.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul condamnatului reţinând că în speţă nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale în înţelesul legii care, ar face necesară întreruperea executării pedepsei închisorii.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din cererea iniţială adresată instanţei şi a solicitat întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei în acest caz este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situaţie specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe grave pentru aceasta, cu alte cuvinte întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, acele consecinţe grave vor putea fi evitate.
În speţă prima instanţă a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe de o parte având în vedere că situaţia materială dificilă a familiei condamnatului reprezintă o situaţie de durată şi ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială", în sensul textului de lege menţionat, şi pe de altă parte apreciindu-se că, oricum, această situaţie materială grea nu putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de legiuitor.
Hotărârea primei instanţe a fost în mod corect menţinută de instanţa de apel, astfel că pentru considerentele arătate recursul declarat de condamnat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 703 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6547/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6563/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
