ICCJ. Decizia nr. 6571/2004. Penal. Art 211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6571/2004
Dosar nr. 4548/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 824 din 17 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpaţilor:
- F.E. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 ianuarie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- P.G.A. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 30 ianuarie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a luat act de acordul inculpaţilor şi s-a dispus obligarea lor în solidar la plata daunelor materiale de 1.500.000 lei către partea civilă N.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după amiaza zilei de 29 ianuarie 2004, orele 17,00, inculpatul P.G.A. zis P., a mers la locuinţa prietenului său F.E. zis M. şi de comun acord au hotărât să facă rost de bani, sustrăgând poşete de la femei.
În acest scop cei doi au mers pe străzile cartierului Drumul Taberei, până în jurul orei 21,00, căutând o posibilă victimă. În cele din urmă au urmărit o femeie în troleibuz şi apoi până la intrarea într-un magazin, de unde a ieşit partea vătămată N.L.
Inculpaţii au renunţat la persoana pe care au urmărit-o iniţial, considerând că partea vătămată N.L. este mult mai indicată pentru a-i fura poşeta, venind în urma acesteia la mică distanţă.
Partea vătămată a intrat în blocul unde domiciliază şi în timp ce aştepta liftul pentru a urca la etajul 9, au venit inculpaţii care au dat impresia că merg la etajul 4.
Fără să bănuiască faptul că se afla în pericol, partea vătămată a intrat în lift cu cei doi. După ce ascensorul s-a pus în mişcare, inculpatul P.G.A., prin surprindere a apucat-o cu un braţ, a îmbrâncit-o, ameninţând-o cu lama unui cater.
Inculpatul F.E. i-a smuls poşeta de pe umăr şi pentru că partea vătămată a început să ţipe i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, fără a-i produce vătămări corporale, întrucât aceasta purta căciulă de blană. În momentul în care liftul a staţionat la etajul 5, inculpaţii au fugit pe scări, abandonând victima care striga după ajutor.
La ieşirea din lift inculpatul F.E. a apucat să-i dea poşeta inculpatului P.G.A., dar cei doi nu au reuşit să se îndepărteze, fiind prinşi de martorii S.F., A.C.E. şi B.M.T.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii F.E. şi P.G.A.
În apelul parchetului s-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpaţi în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. şi confiscarea, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a armei albe pe care inculpatul P.G.A. a folosit-o la agresarea părţii vătămate N.L.
În apelul lor inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 552/ A din 23 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii P.G.A. şi F.E.
A fost computată prevenţia inculpaţilor astfel:
- pentru inculpatul P.G.A. de la 30 ianuarie 2004 la 23 iulie 2004;
- pentru inculpatul F.E. de la 29 ianuarie 2004 la 23 iulie 2004.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400.000 lei onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.G.A. şi F.E.
În recursul său, parchetul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., înlăturarea aplicării prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepselor ce urmează să fie aplicate inculpaţilor.
În recursul său, inculpatul F.E. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., respectiv, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului, precum şi de cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, deoarece aceasta nu a examinat toate probele administrate, din care rezultă împrejurarea că inculpatul F.E. a fost manipulat şi atras în activitatea infracţională de inculpatul P.G.A., acesta din urmă fiind mai în vârstă şi preocupat de a săvârşi fapte de natură penală. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată, ţinând seama că inculpatul F.E. a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei şi are o stare de sănătate precară, aşa cum rezultă din actele medicale ataşate la dosar.
Apărătorul inculpatului P.G.A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, având în vedere că a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi are o situaţie familială grea.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în raport de cazurile de casare invocate şi care sunt prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., se constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, conform materialului probator administrat în cauză, însă au dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptelor comise de inculpaţi şi au individualizat greşit pedepsele aplicate acestora, în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, în plângerea sa şi în declaraţiile sale date ulterior partea vătămată N.L. a relatat că unul din cei doi agresori, identificat ulterior în persoana inculpatului F.E., i-a smuls poşeta, în timp ce se afla în lift, iar inculpatul P.G.A. a ameninţat-o cu un cuţit pe care i l-a ţinut la gât.
Aceste susţineri se coroborează cu depoziţiile inculpatului F.E. date în faza de urmărire penală, în sensul că în timp ce liftul se afla în mişcare, inculpatul P.G.A. a scos o lamă de cuter cu care a ameninţat-o pe partea vătămată susţineri pe care le-a menţinut şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Acelaşi inculpat a declarat în faţa organelor de urmărire penală, că inculpatul P.G.A. purta tot timpul asupra sa lama de cuţit, „cu care se lăuda că avea ocazia să taie şi să fure genţile femeilor în tramvaie", iar cu o zi înainte de comiterea faptei a văzut lama de cuţit asupra lui.
De asemenea, inculpatul P.G.A. a confirmat folosirea cuterului la ameninţarea părţii vătămate, atât la urmărirea penală, cât şi cu prilejul audierii de către instanţă.
Potrivit art. 151 C. pen., arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale, sunt asimilate armelor orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.
Faptele inculpaţilor, care pe timp de noapte, au sustras poşeta părţii vătămate prin ameninţare cu un cuter şi i-au aplicat lovituri cu pumnii în zona capului, pentru a păstra bunul furat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În consecinţă, instanţele au omis să reţină în încadrarea juridică dată faptelor şi prevederile literei b a alin. (21) a art. 211 C. pen., respectiv comiterea infracţiunii de tâlhărie de persoane având asupra lor o armă.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, se constată că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în favoarea inculpaţilor, urmând ca acestea să fie înlăturate.
Aşadar, motivele de recurs invocate de parchet sunt fondate şi urmează să fie admise.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii F.E. şi P.G.A., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de prevederile art. 3859 pct. 10 şi 14 se constată că nu sunt fondate.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele.
Conform art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se stipulează că probele nu au valoare dinainte stabilite. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Raportând cauzei aceste texte de lege se constată că atât organele de urmărire penală, cât şi instanţele, în vederea stabilirii adevărului şi vinovăţiei inculpaţilor au administrat toate probele pe care le-au apreciat utile şi pertinente şi anume, au audiat partea vătămată, martorii Ş.F., A.C.E., B.M.T., P.E.R., S.M.D., i-au confruntat pe cei doi inculpaţi, au realizat recunoaşterea din grup a inculpaţilor de către partea vătămată.
Aşadar, în cauză nu există motive pentru trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă, astfel cum a solicitat inculpatul F.E., deoarece a fost administrat un amplu material probator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 824 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi şi reţinerea în favoarea acestora a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi rejudecând;
În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpaţilor pentru infracţiunea reţinută în sarcina lor, se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care sunt infractori primari, au recunoscut şi regretat fapta comisă şi se află la o vârstă tânără.
În consecinţă, pedepsele de câte 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ce urmează să le fie aplicate inculpaţilor F.E. şi P.G.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., sunt situate la limita minimă prevăzută de textul de lege sancţionator şi sunt în măsură să asigure reeducarea lor în vederea reintegrării lor în societate şi prevenţia generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se vor deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 29 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004 pentru inculpatul F.E. şi de la 30 ianuarie 2004 la 8 decembrie 200 pentru inculpatul P.G.A.
Având în vedere că nu există motive pentru aplicarea unor pedepse mai mici inculpaţilor, urmează ca cererile lor formulate în acest sens să fie respinse, ca nefondate.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii P.G.A. şi F.E. să fie respinse, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat F.E. va fi obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat P.G.A. va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 5527/ A din 23 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii F.E. şi P.G.A.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 824 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi şi reţinerea în favoarea acestora a dispoziţiilor prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., text de lege în baza căruia îi condamnă pe inculpaţi la câte 7 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 29 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004, pentru inculpatul F.E. şi de la 30 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004 pentru inculpatul P.G.A.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.E. şi P.G.A. împotriva deciziei penale nr. 552/ A din 23 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul inculpat F.E. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul P.G.A. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6617/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6568/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
