ICCJ. Decizia nr. 6742/2004. Penal. L143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6742/2004
Dosar nr. 3736/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalităţile vânzării şi deţinerii spre vânzare, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,47 grame heroină.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că la datele de 8 mai 2003 şi 9 mai 2003, inculpatul a vândut martorului M.A.F. cantitatea de 0,13 grame heroină, deţinând în vederea vânzării alte 11 doze în cantitate de 0,52 gr. heroină.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 298 din 27 aprilie 2004, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat parţial sentinţa instanţei de fond şi a redus pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind prea mare în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), motiv pentru care a redus-o la 3 ani închisoare.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, dispunând suspendarea condiţionată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 1101 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă ficate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Sub aceste aspecte, Curtea constată că, prin cuantumul stabilit, pedeapsa aplicată de instanţa de apel satisface cerinţele unei juste individualizări.
Inculpatul P.R. nu avea decât 15 ani şi 8 luni la data săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost condamnat, astfel că reprezentarea pericolului social pe care l-a avut el despre activitatea ilegală pe care o desfăşura trebuie cenzurată prin prisma posibilităţii reale pe care vârsta şi instrucţia sa le oferă.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând faptele ce i-au fost reţinute în sarcină.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să menţină cuantumul de 3 ani închisoare al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de instanţa de apel.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că suspendarea condiţionată a acesteia nu corespunde criteriilor unei juste individualizări şi nici realizării scopului preventiv-coercitiv al sancţiunii penale, conform art. 72 şi art. 52 C. pen.
Inculpatul P.R. a mai comercializat heroină şi anterior datelor la care a fost depistat de organele de poliţie, din declaraţia martorului M.A.F. rezultând că a mai cumpărat cel puţin de şapte ori heroină de la acesta.
Inculpatul folosea banii astfel obţinuţi pentru a-i cheltui în discotecă, el abandonând şcoala după absolvirea a patru clase şi neavând nici o ocupaţie.
Din datele furnizate de expertiza medico-legală psihiatrică şi ancheta socială efectuate în cauză rezultă că inculpatul este lipsit de supraveghere familială, prezentând tulburări de conduită prin deficit instructiv-educativ.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca necesară instituirea unei supravegheri a minorului prin serviciul de supraveghere şi reintegrare socială şi stabilirea pentru acesta a unor obligaţii pe care să le respecte pe timpul termenului de încercare ce se va dispune; în acest fel, se va asigura posibilitatea unei eficiente şi reale reintegrări sociale a inculpatului minor şi reeducarea sa în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi să caseze hotărârile pronunţate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani.
În perioada termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., precum şi obligaţiilor prevăzute de art. 863 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., după cum urmează:
- să se prezinte în prima zi de miercuri a fiecărei luni calendaristice la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială a acestora decât în condiţiile fixate de instanţă.
Supravegherea inculpatului va fi încredinţată serviciului de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Inculpatului i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind consecinţele săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare şi a nerespectării obligaţiilor civile.
Curtea constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Conform dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 298 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul P.R.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 205 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi următoarele din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În perioada termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., precum şi obligaţiilor prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. a) şi b) C. pen.
Încredinţează supravegherea inculpatului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 mai 2003 la 7 iulie 2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6840/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
