ICCJ. Decizia nr. 835/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.835/2004
Dosar nr. 5544/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1005 din 23 octombrie 2003, pronunţată în dosar nr. 4977/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.C., împotriva sentinţei penale nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 755 din 14 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data de 7 octombrie 2003, condamnatul I.G.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 397 din 8 mai 2002, pe motiv că s-a făcut o greşită apreciere a materialului probator, revizuientul nefiind autorul infracţiunilor, pentru care a fost condamnat.
Tribunalul a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se circumscriu celor expres şi limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul I.G.C., care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând motivele invocate în cererea de revizuire şi susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul revizuientului, apreciind că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în raport de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care prevede expres şi limitativ cazurile, în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele invocate de revizuient nu se încadrează între acestea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuient, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a reiterat motivele din cererea introductivă şi a solicitat reaprecierea probelor.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., care reglementează revizuirea, se constată că aceasta este o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi promovată decât în cazuri limitativ şi expres prevăzute de legiuitor.
În speţă, revizuientul condamnat nu a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele enumerate de art. 394 C. proc. pen., aşa încât în mod corect instanţa de fond a respins cererea de revizuire, soluţie confirmată şi de instanţa de control judiciar, prin respingerea apelului declarat de condamnat.
Susţinerile recurentului cu privire la o greşită evaluare a probelor de către instanţe, pot face eventual obiectul unei alte căi extraordinare de atac pusă la dispoziţia condamnatului de legiuitor.
În consecinţă, constatându-se că în cauză nu sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunţate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G.C., împotriva deciziei penale nr. 703/ A din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6931/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 947/2004. Penal → |
|---|
