ICCJ. Decizia nr. 1125/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1125/2005
Dosar nr. 7352/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 februarie 1998, petentul D.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva făptuitorilor V.R., C.Şt. şi D.B.N., medici la Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., susţinând că prin conduita medicală necorespunzătoare adoptată faţă de M.D.M., mama sa, i-au provocat moartea acesteia.
Prin rezoluţia nr. 810/P/1999 din 7 martie 2000, pronunţată în dosarul nr. 810/P/1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, procurorul J.A. a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) – art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei doctori, pentru infracţiunea de ucidere din culpă [(art. 178 alin. (2) C. pen.)].
În raportul de constatare medico – legală întocmit în cauză, de către Laboratorul de medicină legală Galaţi nr. 123/ E din 27 ianuarie 2000, adresa cu nr. 216 din 20 februarie 1998 a Consiliului Judeţean Galaţi al Colegiului medicilor din România, avizul nr. 755 din 21 februarie 2000 a Laboratorului extern de medicină legală Iaşi şi celelalte acte premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că M.D.M. a fost internată în Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, în luna iunie 1996, diagnosticată cu tumoră malignă ovariană.
În cauză, s-a intervenit chirurgical şi în perioada iunie – noiembrie 1996 s-au aplicat tratamente chimioterapeutice specifice bolii.
Cu tot tratamentul acordat, boala a evoluat, iar bolnava a fost internată în mai multe rânduri în cursul anului 1997 şi la începutul anului 1998, de fiecare dată administrându-i-se tratamentul medical indicat, care s-a aplicat corect.
S-a mai constatat că, la internarea în perioada 22 ianuarie 1998, M.D.M. a prezentat stază osoasă şi pulmonară cu fenomene secundare şi anume: insuficienţă cardiorespiratorie, bronhopneumonie, inevitabile boli maligne de care suferea.
Toate acestea, cât şi gravitatea bolii a dus la decesul lui M.D.M., la data de 28 ianuarie 1998.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat mai multe plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Judecătoria Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 1653 din 15 iunie 2001, Judecătoria Galaţi a respins plângerea petentului, ca nefondată, soluţia rămânând definitivă prin neapelare.
La data de 17 iulie 2001, petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a cerut cercetarea procurorului J.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a procurorului H.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi a judecătoarei M.M. de la Judecătoria Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a arătat că:
- procurorul J.A. se face vinovat de faptul că a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei medici, cu toate că din acte rezultă că M.D.M. a murit datorită tratamentelor inadecvate ce i le-au administrat;
- judecătorul M.M., prin sentinţa pronunţată, a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, deşi aceasta este greşită, iar;
- procurorul H.V. a pus concluzii la judecarea plângerii, de respingere, ca nefondat.
Prin rezoluţia nr. 76/P/2001 din 13 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) – art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei magistraţi, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că din actele de la dosar, a rezultat că în cauză în ce privesc pe cei trei medici pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de ucidere din culpă, nu s-a putut reţine nici o culpă medicală, întrucât aceştia i-au administrat defunctei toate tratamentele indicate pentru boala de care suferea, decesul datorându-se gravităţii bolii maligne care în prezent depăşesc posibilităţile de vindecare.
În ce priveşte soluţia pronunţată de judecătoarea M.M. s-a arătat că aceasta s-a bazat pe probele ştiinţifice de la dosar, iar referitor la procurorul H.V., acesta în mod justificat a pus concluzii de respingere a plângerii în sensul menţinerii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petentul D.N. a formulat plângere la data de 11 august 2004 care a fost respinsă, ca tardivă, prin rezoluţia nr. 1137/II/2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În ceea ce priveşte aspectele menţionate în cuprinsul plângerii, prin care petentul a solicitat cercetarea judecătorilor, procurorilor şi a unor lucrători de poliţie care au făcut cercetări în dosarele nr. 9657/1998 al Judecătoriei Galaţi şi nr. 3107/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus ca o copie a plângerii să se trimită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru a efectua cercetări, având în vedere că plângerea conţine suficiente date şi precizări pentru a se putea stabili obiectul acesteia.
Ulterior, petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 97/ F din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.N. pe care l-a obligat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că în mod corect a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 76/P/2001 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind pe magistraţii J.A., M.M. şi H.V. ca fiind tardiv introdusă, deoarece petentul a formulat plângerea la 11 august 2004, fiind încălcate dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care prevăd că plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face în termen de 20 zile de la data înştiinţării persoanei interesată de soluţia adoptată, dispoziţie ce a intrat în vigoare, potrivit art. 11 pct. 2 din aceeaşi lege, la data de 1 ianuarie 2004.
S-a mai arătat că, în speţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu adresa nr. 76/P/2001 din 13 septembrie 2001 a încunoştiinţat pe petent că dosarul nr. 76/P/2001, privind pe cei trei magistraţi a fost soluţionat cu rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, şi că acesta (petentul), putea formula plângere împotriva acestei rezoluţii până la data de 20 ianuarie 2004, respectiv în termen de 20 de zile, acest termen fiind cu mult depăşit, din moment ce plângerea a fost formulată la data de 11 august 2004.
Se reţine că prima instanţă a analizat plângerea de faţă şi sub aspectul problemelor de fond pentru care s-a făcut plângerea, constatând că este nefondată, deşi nu mai avea această obligaţie din moment ce a soluţionat plângerea pe baza excepţiei de tardivitate.
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de apel a declarat recurs petentul D.N. prin care a susţinut că în mod greşit s-a respins plângerea, întrucât în cauză sunt dovezi de vinovăţie a celor trei magistraţi, solicitând, casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea pronunţării unei hotărâri de condamnare a acestora.
Recursul declarat de petentul D.N. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată, că în mod corect prima instanţă a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 76/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, din moment ce s-a stabilit că aceasta i s-a comunicat la data de 1 ianuarie 2004 că i-a fost respinsă plângerea adresată parchetului, iar el a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la data de 11 august 2004, deci peste termenul de 20 de zile stabilit de lege.
În ce privesc însă aspectele bazate pe fondul cauzei, instanţa nu le poate analiza, întrucât nu mai are competenţă în acest sens, soluţia dată de parchet fiind definitivă la data expirării termenului în care se putea face plângerea.
Faţă de cele mai sus arătate urmează a se constata că recursul declarat de petentul D.N. împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă este nefondat, şi în consecinţă a fi respins ca atare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac, culpa procesuală aparţinându-i în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.N. împotriva sentinţei penale nr. 97/ F din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1128/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
