ICCJ. Decizia nr. 1128/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1128/2005
Dosar nr. 7211/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9828/2004, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, condamnatul I.D.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1125 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 2644/2002.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că prin sentinţa penală nr. 2066 din 5 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti rămasă definitivă prin respingerea recursului a fost analizat acelaşi incident ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1125 din 21 iunie 2002, situaţie ce face ca în cauză să existe două hotărâri care vizează acelaşi aspect.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1247 din 29 iunie 2004, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul I.D.C. pe considerentul că în cauză, motivul invocat nu se înscrie în nici unul din cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, arătate, expres şi limitativ în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod abuziv i-a fost respinsă cererea de revizuire.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1407/ R din 27 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că în mod corect, prima instanţă i-a respins cererea de revizuire, argumentele aduse de acesta, fiind în concordanţă cu probele de la dosar şi dispoziţiile legale incidente în cauză.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul I.D.C., pe care însă nu l-a motivat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 2206 din 19 noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul I.D.C., cu motivarea că din moment ce Tribunalul Bucureşti a pronunţat o hotărâre care este definitivă, acesta nu mai putea formula un nou recurs, întrucât împotriva unei asemenea hotărâri, intrată în puterea lucrului judecat, nu se mai poate uza de căile de atac ordinare.
Împotriva acestei din urmă decizii, condamnatul I.D.C. a declarat recurs, solicitând a se constata că în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de revizuire.
Recursul declarat de condamnatul-revizuient este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile arătate la lit. a) – e).
Din analiza prevederilor textului de lege citat rezultă că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile care au rămas definitive, conform art. 416 C. proc. pen.
Întrucât condamnatul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 2206 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, urmează a se constata că prezentul recurs este inadmisibil şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei căi de atac, culpa procesuală aparţinându-i în exclusivitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul revizuient I.D.C. împotriva deciziei penale nr. 2206 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi pentru Cauze cu Minori şi Familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1132/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
