ICCJ. Decizia nr. 1204/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1204/2005
Dosar nr. 5440/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 29 iunie 2004, Tribunalul Teleorman, secţia penală, a condamnat pe inculpatul N.G.A. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de la 12 noiembrie 2003 la 13 noiembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 50.000.000 lei, despăgubiri materiale şi 50.000.000 lei despăgubiri morale către partea civilă I.P. şi respectiv, 12.045.055 lei, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. Bagdasar Bucureşti.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 5 octombrie 2001, aflându-se într-o discotecă, între inculpat, însoţit de martorii I.C. şi M.H.M. şi S.G. a izbucnit un conflict, în cadrul căruia, inculpatul care a sărit în ajutorul prietenilor săi, a fost lovit cu pumnul şi apoi cu un stachete, în zona capului şi pe corp, de către martorul S.G.
Încercând să aplaneze conflictul, victima N.D. a intervenit, moment în care inculpatul, sub impulsul tulburării generate de conflict, a luat stachetele şi a aplicat victimei o lovitură puternică în zona capului, urmare căreia aceasta a decedat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 655/ A din 8 septembrie 2004, admiţând apelul declarat de partea civilă, a desfiinţat, parţial, sentinţa şi, rejudecând, a dispus înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul inculpatului N.G.A.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, cu motivarea că cercetarea penală nu s-a efectuat complet şi corect şi că nu rezultă în mod cert vinovăţia sa, iar, în subsidiar, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza întregului material probator aflat la dosar, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Potrivit art. 333 alin. (1) C. proc. pen., în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Or, în cauză, urmărirea penală este completă, iar fapta şi vinovăţia inculpatului rezultă, în mod cert, din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu declaraţiile martorilor M.H.M., I.C., V.A. şi S.G. şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti.
Edificatoare este declaraţia inculpatului dată la instanţă, în care a arătat că „am pus mâna pe bucata aceea de ulucă şi am început să lovesc cu ea în toţi cei care, la rândul lor, mă loveau şi dădeam chiar cu disperare.".
Martorul M.H.M. a declarat, tot la instanţă, printre altele, că „atunci când a revenit la locul faptei, am observat că N.G.A. îl lovea pe cel care rămăsese. Cred că îl lovea cu o bâtă şi i-am spus în acel moment s-l lase că o să-l omoare. Am observat că N.G.A. îl lovea pe acel bărbat în zona capului şi spatelui. Mai fac precizarea că am văzut că bărbatul pe care îl lovea N.G.A. era căzut în şanţ".
În acelaşi sens, martorul S.G. a arătat, în faţa instanţei, că „În momentul în care m-am apropiat, l-am văzut pe N.D. în şanţ şi pe N.G.A. când îi aplica lovituri în timp ce acesta era căzut şi cred că avea o bâtă cu care-l lovea. Am văzut pe unul din ceilalţi doi când s-a apropiat de N.G.A. şi i-a spus că-l omoară şi în acel moment N.G.A. a încetat să-l lovească".
Din examinarea întreg materialului probator, rezultă că urmărirea penală şi cercetarea judecătorească sunt complete şi că probele administrate în cauză dovedesc în mod cert fapta şi vinovăţia inculpatului, astfel că nu se justifică nici restituirea cauzei la procuror, şi nici achitarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.A. împotriva deciziei penale nr. 655/ A din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2005. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1217/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
