ICCJ. Decizia nr. 1114/2005. Penal. Art.208. 209 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1114/2005
Dosar nr. 5704/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 758 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. C.D. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea aplicării art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 3 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
2. C.I. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
3. T.V.A. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu alţi coinculpaţi, la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a următoarelor sume:
- 165.565.003 lei, 183.961.000 lei, 132.451.943 lei părţii civile SC C. SA Cluj Napoca;
- 170.000.000 lei părţii civile SC T. SRL Cluj Napoca;
- 94.653.900 lei părţii civile SC G.J. SRL Cluj Napoca.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.D., până în anul 1998, a lucrat la secţia de „tăbăcărie minerală din cadrul SC C. SA Cluj Napoca. Naşul său, inculpatul T.V.A., era patronul unei asociaţii familiale cu profil croitorie şi tăbăcărie piele, el având astfel relaţii comerciale cu SC C. SA Cluj Napoca, în cadrul acestora pieile achiziţionate de la persoane fizice şi juridice fiind prelucrate, contra cost, la secţia aferentă din societatea comercială amintită.
Începând cu anul 1997, coinculpatul L.S., agent şef de poliţie şi conducător auto la secţia II Poliţie Cluj ce avea în competenţă teritorială zona în care era situată societatea comercială amintită, a iniţiat constituirea unei asocieri pentru a-i asigura inculpatului C.D. şi altora, să sustragă piele, pe timp de noapte şi prin escaladare şi efracţie, de la secţia unde acesta din urmă muncea, el transportând-o la domiciliul lui T.V.A., după valorificarea ei el urmând să primească sume de bani.
C.D. a atras în asociere, printre alţii, pe inculpatul C.I., el fiind şi cel care „aranja" actele de sustragere cu paznicii societăţii.
Sustragerile de piele box bovină, de regulă, aveau loc pe timp de noapte, în zilele de vineri – duminică, deci când nu se desfăşura activitate de producţie, paza fiind asigurată numai de corpul propriu al societăţii, iar poliţiştii atraşi erau de serviciu.
Astfel, într-o noapte din vara anului 1997, s-a sustras cantitatea de 180 buc. piei bovină, paguba creată fiind de 40.240.773 lei, ele fiind vândute lui Ş.Şt., din judeţul Suceava.
Prin aceleaşi modalităţi, într-o noapte din luna octombrie 1997, au fost sustrase 200 buc. piei bovină în valoare de 44.711.970 lei şi vândute aceleiaşi persoane fizice amintite.
Tot în aceeaşi lună, prin escaladare şi efracţie, inculpaţii C.D. şi C.I., împreună cu un alt coinculpat, au sustras 144 buc. piele box bovină în valoare de 32.192.618 lei.
Inculpatul C.D., de această dată fiind „protejat" de coinculpatul R.G., poliţist, în noaptea de 24 iunie 2000, în compania coinculpatului M.A., prin efracţie, a sustras, în două rânduri, piele din magazia SC T. SRL Cluj Napoca, bunurile fiind vândute lui T.I., din comuna Vicov, judeţul Suceava.
Paguba astfel creată a fost de 170.000.000 lei.
Cei trei inculpaţi, împreună cu alţi 3 coinculpaţi, în noaptea de 13 ianuarie 2002, au sustras, prin efracţie, de la SC G.J. SRL Cluj Napoca, piele şi un utilaj de subţiat piele, paguba adusă fiind de 94.653.900 lei. Bunurile au fost vândute în judeţul Suceava, printre beneficiari numărându-se R.I. şi R.V.
Este de reţinut că, la această din urmă faptă, „protecţia" a fost asigurată de C.T., poliţist.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri, printre alţii, inculpaţii C.D., C.I. şi T.V.A.
Motivul de apel invocat de inculpaţii C.D. şi C.I. a vizat netemeinicia pedepsei rezultantă stabilită.
În apelul declarat de inculpatul T.V.A., sentinţa a fost criticată pentru nelegala condamnare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. şi pentru greşita individualizare a pedepsei prin nereţinerea, în favoarea sa, a circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 268 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de aceşti 3 inculpaţi.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat de recurenţi fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea acestora se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Totodată, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate de art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi, în consecinţă, atragerea aplicării unei pedepse reduse sau schimbarea modalităţii de executare.
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.
În cauză, inculpaţii au săvârşit fapte cu grad ridicat de pericol social, acesta fiind mărit şi prin comiterea lor în formă continuată şi în concurs, relaţiile sociale lezate fiind atât cele ce vizează patrimoniul, cât şi cele proprii convieţuirii sociale, iar modalităţile în care au acţionat denotă persistenţa infracţională.
Ca atare, nu se justifică, în ce-i priveşte pe inculpaţii recurenţi, reţinerea vreunei circumstanţe atenuante.
În consecinţă, orientându-se la pedepsele de executat de câte 3 ani închisoare, pentru fiecare inculpat, instanţa a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar dispunerea executării acestora în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea scopului, aşa cum stipulează art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi, vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D., C.I. şi T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 268 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2005. Penal. Plângere. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
