ICCJ. Decizia nr. 1132/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1132/2005
Dosar nr. 66/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2145/2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnatul I.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 435 din 4 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 818 din 16 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că imobilul în care locuiesc părinţii săi se află într-o stare avansată de degradare, necesitând reparaţii urgente, acest lucru putând fi făcut de către el, întrucât este de meserie zidar.
În cauză a fost efectuată ancheta socială din care rezultă că părinţii condamnatului sunt persoane relativ tinere, mama acestuia având şi o pensie de 1.481.428 lei, apreciindu-se că eventualele reparaţii ce necesită imobilul în care locuiesc, pot fi făcute de către tatăl acestuia, ajutat de soţia şi fiică (sora condamnatului).
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1216 din 30 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat, pe care l-a obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat că din moment ce din referatul de anchetă socială nu rezultă că prezenţa sa la domiciliu este absolut necesară, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar cererea de întrerupere a executării pedepsei este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul I.G., susţinând că, în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei din moment ce familia sa se află într-o situaţie ce necesită ajutorul său, respectiv efectuarea unor lucrări la imobilul în care aceasta locuieşte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 900/ A din 25 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că motivul invocat, respectiv pentru a-şi ajuta familia, respectiv pentru o reconstrui casa, în care aceasta locuieşte, nu se încadrează în dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece motivul invocat nu constituie o împrejurare specială care să ducă la concluzia că executarea în continuare a pedepsei ar avea, pentru sine sau familie, consecinţe grave.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul I.G., care a reiterat motivul invocat şi la judecata în fond şi apel şi anume necesitatea întreruperii executării pedepsei pentru a-şi ajuta familia în reconstrucţia şi repararea casei, aflată într-o stare avansată de degradare.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod justificat, instanţele de fond şi apel au apreciat că în cauză motivul invocat, reconstrucţia şi repararea casei în care locuiesc părinţii condamnatului, nu constituie un motiv de întrerupere a executării pedepsei, în sensul arătat de art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât această situaţie nu constituie o împrejurare specială care să ducă la concluzia existenţei unor consecinţe grave atât pentru el cât şi familia sa.
În concluzie, recursul declarat de condamnat fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 900/ A din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1188/2005. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
