ICCJ. Decizia nr. 1145/2005. Penal. încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1145/2005
Dosar nr. 519/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 8210/2004 de Curtea de Apel Alba Iulia verificându-se, din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului G.I.A. s-a dispus menţinerea acestei măsuri, reţinându-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea lui de libertate.
În acest sens s-a motivat că: „Analiza actelor şi probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză neexistând temeiuri care să justifice revocarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanţă raportat la gravitatea faptei de care este acuzat.
De asemenea, menţinerea acestei măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfăşurării în bune condiţii a procesului penal şi a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.
Pentru considerentele arătate mai sus şi având în vedere că în cauză există raţiuni plauzibile de a bănui că inculpatul, în stare de libertate, s-ar sustrage de la judecată, Curtea va respinge cererea de revocare a arestării preventive formulate de acest inculpat".
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.A., care a solicitat prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi să se dispună judecarea lui în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reţine că, inculpatul G.I.A. a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara la 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Alba Iulia temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat într-o primă fază, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul G.I.A. nefiind fondat, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca atare şi va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A., împotriva încheierii din 20 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. 8210/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1144/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 1149/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
---|