ICCJ. Decizia nr. 1149/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1149/2005
Dosar nr. 945/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 377/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie, verificând legalitatea măsurii preventive a inculpatului T.V.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea lui de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul T.V.I., care a solicitat prin memoriul înaintat, în scris, din penitenciar, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt şi a solicitat punerea sa în libertate, considerând că a executat pedeapsa pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o, iar oral, în şedinţa publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi să se dispună judecarea lui în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reţine astfel că, inculpatul T.V.I. a fost trimis în judecată şi condamnat într-o primă fază, prin sentinţa penală nr. 1572 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Analiza actelor şi probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză neexistând temeiuri care să justifice revocarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanţă, raportat la gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului, care a săvârşit fapta fiind ajutat de o persoană minoră.
De asemenea, menţinerea acestei măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfăşurării în bune condiţii a procesului penal şi a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul T.V.I. nefiind fondat, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca atare şi îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.I., împotriva încheierii din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie, pronunţată în dosarul nr. 377/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1262/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
