ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Penal. Art.197 alin.3 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.626/2005
Dosar nr. 5792/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101/S/2004 Tribunalul Braşov, pornind de la faptul că un minor se bucură de un tratament penal diferenţiat calitativ de acela la care sunt supuşi inculpaţii majori, el neavând o capacitate deplină de înţelegere a semnificaţiei antisociale a unora din acţiunile sale, putând fi îndreptat cu mai mare uşurinţă prin aplicarea unor sancţiuni de drept penal mai puţin severe, făcând aplicarea prevederilor art. 101 lit. c) şi art. 104 C. pen., a dispus luarea faţă de inculpatulminor G.D. a măsurii educative a internării, într-un centru de reeducare pe o perioadă nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (2) C. pen., referitoare la revocarea acestei măsuri în ipoteza în care acesta infirmă, prin comportamentul său, prezumţia de îndreptare care a justificat lăsarea lui în libertate înainte de a împlini vârsta majoratului.
A constatat existenţa stării de arest preventiv, indicând intervalul anume înăuntrul căruia ea a fiinţat.
A admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă F.A.G. prin reprezentanţii săi legali, obligând inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata unor daune morale în sumă de 50.000.000 lei menite a suplini durerile psihice consecutive vătămării corporale, dată fiind activitatea tulburărilor emoţionale, urmare a agresiunii sexuale.
A respins restul pretenţiilor pecuniare invocate cu titlu de prestaţii periodice lunare, apreciind că infracţiunea comisă nu s-a solidat cu o incapacitate funcţională, cu depunerea de către partea vătămată a unor eforturi suplimentare în scopul de a obţine prin propria sa muncă aceleaşi rezultate.
A obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate cu derularea prezentei cauze.
La pronunţarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul întreţinerii, unor raporturi sexuale cu o minoră, care datorită vârstei sale fragede (6 ani) s-a aflat în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, fiind lipsită de aptitudinile de a înţelege şi de-a voi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul, cu privire la greşita individualizare a pedepsei, cât şi partea civilă, care a cerut majorarea cuantumului daunelor morale acordate.
Prin Decizia penală nr. 330 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., text de lege cu care l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi majorarea daunelor morale de la 50 milioane lei la 100 milioane lei.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, au declarat recurs procurorul, considerând că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în sensul că este prea blândă, cât şi inculpatul care a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând dosarul cauzei, instanţa constată că s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate.
Referitor la modul de individualizare a pedepsei, motiv de recurs al parchetului şi al inculpatului, se constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la fapta şi persoana inculpatului, reţinând corect că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, care să atragă o uşurare a tratamentului sancţionator şi stabilind o pedeapsă de 5 ani aptă să-şi atingă scopul represiv, dar şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În atare situaţie nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.
Cu privire la reducerea daunelor morale acordate, se constată că în raport de vârsta fragedă şi suferinţele fizice cât şi cele de natură psihică, ulterioare comiterii infracţiunii impun menţinerea despăgubirilor acordate cu acest titlu, până la concurenţa sumei de 100 milioane lei.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 330 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerile din 7 iulie la 9 iulie 2003, din 14 iulie la 16 iulie 2003 şi durata arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 640/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
