ICCJ. Decizia nr. 1185/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2 din 5 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării către Republica Moldova a condamnatului G.O. A admis cererea de extrădare temporară până la soluționarea definitivă a cauzei de către autoritățile judiciare din Republica Moldova.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că Procuratura Generală a Republicii Moldova a solicitat extrădarea inculpatului G.O., cetățean moldovean, împotriva căruia s-a emis un mandat de arestare preventivă la 16 august 2002 de către Judecătoria Batanica din Chișinău, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunilor de viol și furt calificat, mandat care n-a putut fi pus în executare, întrucât inculpatul a dispărut.
Ulterior inculpatul, care este și cetățean român, a fost arestat preventiv de autoritățile române în perioada 26 noiembrie 2002 - 14 aprilie 2003, apoi a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pedeapsă a cărei executare a început la 6 septembrie 2004 și expiră la 18 aprilie 2007.
în raport de această situație, în conformitate cu art. 54 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004, instanța a dispus extrădarea temporară a condamnatului, până la soluționarea definitivă a cauzei de către autoritățile judiciare din Republica Moldova, urmând deci, ca ulterior acesta să fie retrimis în România, pentru continuarea executării pedepsei.
împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen, recurs, atât condamnatul cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că instanța nu a administrat probe, deși el s-a opus la extrădare.
Parchetul a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la prima instanță, întrucât aceasta nu a dispus cu privire la arestarea provizorie a inculpatului, măsură obligatorie în situațiile privind extrădarea.
Ambele recursuri sunt întemeiate.
Potrivit art. 51 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, lege intrată în vigoare la 28 august 2004, dacă persoana extrădabilă se opune la cererea de extrădare, ea își va putea formula apărările orale și în scris, totodată va putea propune probe.
Ori, din verificarea actelor dosarului, se constată că instanța de fond nu l-a audiat pe inculpat și nu i-a luat nici o declarație, care să fie consemnată într-un proces-verbal, astfel cu prevăd dispozițiile art. 48 din suscitata lege.
De asemenea, instanța nu a identificat corect inculpatul, care în cererea de extrădare și în mandatul de arestare preventivă emise de autoritățile din Republica Moldova, poartă numele dl. G.O., iar hotărârile de condamnare pronunțate de autoritățile române privesc pe G.O.
Totodată, Curtea constată că deși potrivit art. 45 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004, instanța trebuia să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii a inculpatului, printr-o încheiere dată în camera de consiliu, nu s-a conformat acestor dispoziții, considerând suficientă situația acestuia de a se afla sub puterea unui mandat de executare de pedeapsă, emis de autoritățile române.
Ori, alin. (9) al art. 45, prevede că în cazul în care împotriva persoanei extrădabile autoritățile judiciare române au emis un mandat de executare a pedepsei, pentru fapte săvârșite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
De reținut că, în cererea de extrădare, s-a indicat existența mandatului de arestare preventivă nr. 173 din 16 august 2002 emis de Judecătoria Batanica din Chișinău, s-au expus sumar, faptele, data și locul comiterii acestora și dispozițiile legale aplicabile, cerințe prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. în această situație, instanța de fond avea obligația să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii a inculpatului, în vederea extrădării.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite ambele recursuri, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a analiza, în raport de dispozițiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 dacă, în raport de faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate, predarea acesteia poate fi amânată, după ce pedeapsa este executată, ori considerată ca executată, situație în care, mandatul de arestare provizorie intră în vigoare de la data încetării motivelor, care au justificat amânarea.
De asemeni, instanța urmează a analiza și în raport de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 302/2004, dacă se impune ca persoana extrădată să fie predată temporar, situație în care executarea pedepsei aplicată de autoritățile române este suspendată pe perioada cuprinsă între data predării autorităților moldovene și data retrimiterii acesteia autorităților române.
Este de observat că Legea nr. 302/2004 nu reglementează "extrădarea temporară", așa cum s-a dispus prin sentința instanței de fond, ci "predarea temporară" a extrădatului (art. 61).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului, a fost suportat din fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1051/2005. Penal → |
|---|
