ICCJ. Decizia nr. 1398/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea penală înregistrată la 2 februarie 2004, petenții T.C.M. (comandant al Poliției Municipiului Alba Iulia) și M.C. (ofițer de poliție în cadrul aceleași unități) au solicitat desființarea ordonanței din 11 noiembrie 2003, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, completarea probelor și reaprecierea corespunzătoare a acestora.
în esență, petiționarii au arătat că le-a fost respinsă nejustificat cererea de audiere a unor martori și s-a reținut greșit vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă, pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin sentința nr. 6 din 26 februarie 2004, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenți împotriva ordonanței nr. 969/II/2 din 24 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reținând că urmărirea penală este completă, a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, iar soluția adoptată este pe deplin justificată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii petiționari susținând, printr-un prim motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 17a C. proc. pen., desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât judecătorul nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii asupra temeiniciei și legalității ordonanței nr. 29/ P din 12 noiembrie 2003, dată de procurorul C.V.
Prin cel de al doilea motiv de casare s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzei.
Recursul este întemeiat, potrivit celor ce urmează.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută, conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă instanță.
Rezultă din această dispoziție legală că plângerea trebuie făcută împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței sau rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, nicidecum împotriva ordonanței de respingere sau admitere plângerii, dată de procurorul general sau prim-procurorul parchetului în temeiul art. 278 C. proc. pen.
în cauza de față, deși cei doi petiționari au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 29/ P din 12 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, instanța s-a pronunțat, prin dispozitiv, cu privire la ordonanța nr. 969/II/2 din 24 noiembrie 2003, dată de procurorul general al parchetului, prin care a fost soluționată prin respingere plângerea împotriva primei ordonanțe.
De altfel, această din urmă ordonanță nici măcar nu a fost depusă în dosarul cauzei, conținutul ei nefiind cunoscut instanței.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de cei doi petiționari a fost admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii spre rejudecare a cauzei, pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la ordonanța nr. 29/ P din 12 noiembrie 2003, prin care s-a făcut analiza materialului probator, s-a concluzionat cu privire la săvârșirea unor fapte și s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1532/2005. Penal → |
|---|
