ICCJ. Decizia nr. 1429/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 3/ PI din 6 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a condamnat inculpații:
- G.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
- M.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 291 C. pen., a contopit pedepsele și, în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată, pe durata termenului de încercare de 4 ani, a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
A dispus anularea actelor false, cu referire la contactul de garanție imobiliară și încheierea de autentificare nr. 1848 din 10 septembrie 1998.
S-a reținut, conform probatoriului administrat în cauză, că inculpata G.E., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a atestat în fals prezența părții vătămate B.I., prin încheierea nr. 1848 din 10 septembrie 1998.
Inculpata M.V. a falsificat semnătura girantului B.I. de pe contractul de garanție, autentificat prin încheierea menționată și a folosit înscrisul, despre care știa că este fals, la obținerea unui credit de la B.R.D., sucursala Caraș Severin.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpata G.E. și inculpata M.V.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., procurorul a susținut că fapta inculpatei M.V. de contrafacere a semnăturii girantului B.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpata menționată a inițiat, organizat, instigat și capacitat pe notarul public la activitățile ilicite descrise în rechizitoriu și reținute de instanța de judecată în urma cercetării judecătorești, toate direcționate în profitul său.
în acest context, pedeapsa aplicată acestei inculpate nu apare ca fiind just individualizată, hotărârea pronunțată fiind supusă și cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpata menționată avea nevoie efectiv de împrumutul bancar.
Văzând, în prima etapă, că notarul refuză autentificarea contractului de garanție, pe motiv că nu este prezent girantul, pentru a semna în fața sa, inculpata M.V. a luat toate actele, revenind ulterior la biroul notarial și spunându-i inculpatei G.E. că a semnat și B.I.
Fapta inculpatei M.V. de a prezenta la notarul public G.E. fapte necorespunzătoare adevărului, în sensul arătat și a determina pe acesta să procedeze la autentificarea contractului de garanție imobiliară, prin consemnarea în fals că în fața sa s-a prezentat și B.I., că i-a citit actul și acesta a consimțit la autentificarea lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că și această faptă de instigare a fost descrisă, însă instanța a omis a o reține în sarcina inculpatei M.V.
în fapt, în raport de rechizitoriu, instanța trebuia să rețină în sarcina inculpatei M.V. săvârșirea în concurs real a infracțiunilor, prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. și art. 290 C. pen.
în concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, rejudecarea cauzei în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 288 alin. (1) în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., și aplicării unui spor de pedeapsă. în subsidiar, procurorul a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond pentru nepronunțarea instanței asupra infracțiunii, prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faptă cu care a fost investită Curtea de Apel prin rechizitoriul din 31 iulie 2003.
Inculpata M.V. a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea efectuării unei expertize grafologice.
Inculpata G.E. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, achitarea deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. în subsidiar, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
învinuirea constă dintr-o faptă sau mai multe fapte, care constituie infracțiuni și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată printr-o sesizare legală.
Dacă învinuirea privește mai multe fapte, înseamnă că s-a exercitat câte o acțiune penală pentru fiecare faptă și, prin urmare, instanța trebuie să se pronunțe asupra tuturor faptelor prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, după caz.
încălcarea acestei obligații de către instanța de judecată, în sensul că nu se pronunță asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizată, constituie o eroare de judecată, cu referire la neobservarea dispozițiilor relative la sesizarea sa, sancționată cu nulitatea absolută.
Fapta inculpatei M.V. de a se prezenta la notar, susținând că girantul B.I. a semnat contractul de garanție imobiliară și de a determina notarul la autentificarea înscrisului a fost pe larg descrisă în expunerea rechizitoriului.
Este adevărat că instanța este obligată, în primul rând, asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului și asupra cărora s-a dispus trimiterea în judecată prin dispozitivul rechizitoriului.
Instanța este însă obligată a se pronunța și asupra acelor fapte descrise în expunerea rechizitoriului, concretizate sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în dispozitivul acestuia, sub prevederea de trimitere în judecată.
Drept urmare, nepronunțându-se asupra faptei menționate, concretizate în expunerea rechizitoriului, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), prima instanță a pronunțat o hotărâre supusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.
în consecință, pentru considerentele ce preced și în vederea parcurgerii reale a gradelor de jurisdicție, conform art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., Curtea a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatele menționate, a casat sentința atacată și a trimis cauza aceleași instanțe, în vederea rejudecării în fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Penal → |
|---|
