ICCJ. Decizia nr. 1212/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1125 din 14 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul M.A., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani, aplicată prin sentința penală nr. 257 din 18 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1531/2001 a Curții Supreme de Justiție.
S-a reținut că inculpatul nu a dovedit existența vreunei împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, ancheta socială neputând fi efectuată, pentru că petentul a indicat trei adrese la care nu locuia familia sa.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 777/ A din 19 octombrie 2004, a respins apelul condamnatului.
Petentul a declarat recurs.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză, nu sunt întrunite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.
Drept urmare, recursul petentului M.A. a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1246/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1191/2005. Penal → |
|---|
