ICCJ. Decizia nr. 1191/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 99 din 24 martie 2004, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.R.M.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să achite părții civile G.R.M. suma de 19.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 50.000.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească lunar părții civile G.R.M. suma câte 300.000 lei (treisute mii lei) despăgubiri periodice, începând cu data de 08 august 2002 și până la încetarea stării de invaliditate.
A obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul municipiul Bârlad suma de 386.167 lei și Spitalului Clinic de Urgență nr. 3 Iași suma de 7.298.376 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpatul să achite părții civile G.R.M. suma de 2.600.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat inculpatul să achite suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Părinții inculpatului M.D., cu care acesta locuiește in municipiul Bârlad, au o asociație familială și se ocupă cu comercializarea legumelor și fructelor într-un chioșc metalic situat în Bârlad la intersecția străzilor Republicii și G. Enescu, inculpatul ajutându-i împreună cu fratele său M.E.
în ziua de 8 august 2002, prin jurul orelor 19,00, inculpatul M.D. se afla cu părinții săi în chioșc și recepționa marfă, iar fratele său era într-o scară din apropierea chioșcului, însoțit de alți tineri.
Marfa specifică sezonului era expusă spre vânzare in incinta chioșcului și în imediata vecinătate, pe bordură.
Partea vătămată G.R.M. însoțită de martorul N.I.G. în vârstă de 15 ani, a profitat de neatenția membrilor familiei M. și a luat un pepene din stiva de pe marginea bordurii, fugind împreuna cu minorul.
După aproximativ 10-15 minute, partea vătămată însoțită de minorul N.I.G. au revenit și acesta din urmă a luat un pepene verde, fugind pe str. Republicii, spre piața centrală
Martorul D.A. care vindea și el mărfuri la o tarabă, în apropiere, a strigat la cei doi și le-a reproșat că nu le ajunge cât au luat prima dată, motiv pentru care minorul N.I.G. a aruncat pepenele în fața unui magazin de pâine din intersecție.
Inculpatul M.D. auzind gălăgie a ieșit din chioșc și a alergat după partea vătămată și minor, ajungându-i în apropierea magazinului L.I.
Minorul N.I.G. s-a retras lateral la câțiva metri uitându-se la conflictul dintre partea vătămată si inculpat. Când inculpatul M.D. a întrebat pe partea vătămată de ce i-a sustras pepeni, acesta l-a lovit cu pumnii peste față, iar inculpatul a ripostat și l-a lovit cu pumnii si palmele, împingându-l, căzând la pământ și tăvălindu-se, conflictul desfășurându-se pe locul unei vechi case dărâmate.
La locul conflictului a apărut și fratele inculpatului, martorul M.E. care a intervenit pentru a-i despărți, nerezultând din probe că acesta ar fi lovit pe partea vătămată. Și martorul N.N. a intervenit în conflict pentru a-i despărți pe cei doi, când aceștia nu erau căzuți la pământ.
Partea vătămată G.R.M. s-a ridicat de jos și a fugit spre blocuri, adresând cuvinte jignitoare la adresa inculpatului, iar acesta din urmă s-a ridicat de jos, a luat o piatră și de la o distanță de 1-2 metri a aruncat-o spre partea vătămată, lovindu-l în zona capului.
După recepționarea loviturii, partea vătămată a căzut la pământ, apoi s-a ridicat și ajutat de N.R. a mers la S.D. care i-a acordat primul ajutor.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul municipal Bârlad, iar a doua zi a fost transferată la Spitalul nr. 3 Iași, prezentând traumatism cranio-cerebral cu înfundarea parietală dreaptă, intervenindu-se chirurgical.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată G.R.M. a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis, cu plagă cranio-durală parietală dreaptă, practicându-se eschilectomie, rămânând cu o lipsă de substanță osoasă cu diametrul de aproximativ 3 cm, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, putând data din 08 august 2002 și necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale. Se concluzionează prin expertiză că leziunile au pus in primejdie viața părții vătămate, iar ca urmare a traumatismului, aceasta rămâne cu infirmitate fizică permanentă intr-un procent de 10 %.
Sentința a fost apelată de inculpatul M.D. ce a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei.
Motivându-și apelul, inculpatul a criticat încadrarea juridică reținută de prima instanță și a solicitat a se reține că in cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, întrucât nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate, ci de a o vătăma, punerea în primejdie a vieții survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav față de ce s-a urmărit.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, apelantul a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.
Inculpatul a apelat sentința și sub aspectul laturii civile, în a cărei soluționare instanța de fond nu a dat eficiență circumstanței atenuante a provocării și trebuia să aplice regula culpei comune în condițiile în care despăgubirile solicitate ar fi fost dovedite, atât cu privire la daunele materiale cât și la cheltuielile de spitalizare.
Cu privire la daunele morale, apelantul consideră că suma acordată cu acest titlu este prea mare, iar, prestația periodică nu se justifică în lipsa unui suport probator.
Prin decizia penală nr. 332 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul promovat de inculpatul M.D. împotriva sentinței penale nr. 99 din 24 martie 2004 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă.
Rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 lit. c) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 76 lit. d) C. pen.
A condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A redus cuantumul despăgubirilor civile materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 19.500.000 lei la 13.000.000 lei și a prestației periodice de la 300.000 lei lunar la 87.500 lei lunar.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 7.298.376 lei către Spitalul Clinic de Urgență nr. 3 Iași și în sumă de 386.167 lei către Spitalul Bârlad.
A obligat inculpatul să plătească părților civile C.N.A.S. Vaslui despăgubiri civile în sumă de 257.445 lei și C.N.A.S. Iași în sumă de 4.865.584 lei.
A redus cuantumul cheltuielilor judiciare reprezentând onorar avocat ales la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 2.600.000 lei la 1.300.000 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că din împrejurările concrete de comitere a faptei, a rezultat că inculpatul a fost în culpă față de consecința mai gravă produsă, acționând cu intenția de lovire în scopul corecției și nu cu intenția de a ucide.
Cât privește modul de soluționare a laturii civile, se constată că instanța de apel a redus despăgubirile materiale la care inculpatul a fost obligat către partea vătămată, proporțional cu culpa acestuia care a fost apreciată la 50 % cât și în raport de dovezile existente la dosarul privind întinderea prejudiciului.
înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul clinic de urgență și Spitalul Bârlad s-a făcut ținând seama de dispozițiile art. 106 din O.U.G. nr. 105/2002.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.D. care a criticat încadrarea juridică dată faptei, susținând că intenția sa a fost de a-i aplica o corecție părții vătămate și nu de a-l omorî, sens în care solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen. în subsidiar, a solicitat trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea completării actelor medicale ale părții vătămate sau reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu, constată că recursul este fondat, însă numai pentru motivul ce privește individualizarea pedepsei.
Luând în discuție motivul privind încadrarea juridică, se constată: dat fiind că în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei a rezultat intenția inculpatului de a aplica o corecție părții vătămate și nu de a o ucide, instanța de apel a procedat corect la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., in infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. însă a schimba încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen., nu se justifică, știut fiind că sub aspectul laturii subiective această infracțiune se săvârșește din culpă, iar infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., se săvârșește cu intenție (indirectă sau praeterintenție) cum este cazul în speță.
Nici critica cu privire la completarea actelor medicale nu este fondată, la dosarul cauzei existând raportul de expertiză medico-legală întocmit în condiții de legalitate, raport de expertiză ce nu a fost contestat de nici o parte din proces, așa încât, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea completării actelor medicale nu se justifică.
însă recursul inculpatului este fondat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
S-a reținut justificat în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., însă instanța de fond putea să de o mai mare eficiență dispozițiilor ce privesc efectele circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere tocmai împrejurările în care fapta a fost săvârșită de inculpat.
Ca atare, recursul a fost întemeiat sub acest aspect, a fost admis, a fost casată atât decizia atacată cât și sentința penală nr. 991 din 24 martie 2004 a Tribunalului Vaslui, în sensul considerentelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1158/2005. Penal → |
|---|
