ICCJ. Decizia nr. 1274/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 112 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus condamnarea inculpatei P.D. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de atr.174 - art. 175 lit. c) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada prevenției de la 15 aprilie 2004 la zi.
A obligat inculpata la plata sumei de 4.970.393 lei, precum și dobânda legală calculată până la plata efectivă a debitului, către Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpata P.D. a fost căsătorită cu victima P.N. în perioada 1947 - 2002, din căsătoria acestora rezultând trei copii.
Soții P. sunt cunoscuți în comunitate ca fiind mari consumatori de alcool și violenți, între aceștia izbucnind deseori scandaluri în timpul cărora se loveau reciproc cu mâinile, picioarele și diverse obiecte.
în anul 1985, victima P.N. a suferit o operație de hernie de disc în urma căreia capacitățile de efort și mișcare ale acesteia au fost diminuate, muncile importante în gospodărie fiind efectuate de soția sa P.D.
în data de 23 august 2002, nepoata inculpatei, P.E.L. împreună cu concubinul ei S.G. s-au deplasat la locuința soților P. din comuna Chiselet pentru a achiziționa cereale pe care să le comercializeze ulterior în târguri din județul Constanța. Cei doi au parcat camionul în curtea soților P. și au rămas la domiciliul acestora până duminică seara, 25 august 2002, urmând ca după miezul nopții să plece la Hârșova.
în ziua următoare, inculpata s-a certat cu soțul ei P.N., fiind surprinsă de către nepoata sa P.E.L., având în mână o sticlă cu un lichid albicios, afirmând că "o să bea sodă caustică" și o să se sinucidă, întrucât este supărată pe soțul său.
în seara zilei de 25 august 2002, inculpata l-a agresat pe soțul său, i-a legat mâinile, după care i-a administrat oral soluția de sodă caustică.
A doua zi, victima a fost transportată la spital decedând, însă, la 28 august 2002. Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. A 3/1329/02 din 24 septembrie 2003, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, moartea numitului P.N. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute survenite în evoluția unor arsuri chimice prin ingestie de substanță caustică, complicate cu bronhopneumonie.
La necropsie s-au mai constatat și alte leziuni traumatice care sugerează un mecanism de comprimare de tipul contenției (legare).
Față de probele administrate instanța a reținut că fapta inculpatei P.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpata P.D., solicitând achitarea sa, întrucât nu se face vinovată de comiterea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 1010 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul inculpatei și în cadrul rejudecării, a fost redusă pedeapsa de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 15 aprilie 2004 la zi.
Apelanta inculpată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatei în raport de fapta reținută în sarcina sa.
Cealaltă critică privind individualizarea judiciară a pedepsei a fost apreciată ca fiind fondată, deoarece față de vârsta înaintată a inculpatei și lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată acesteia apare ca fiind exagerată.
în atare condiții, instanța de apel a desființat în parte hotărârea atacată, reducând pedeapsa principală de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpata P.D., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpată în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 18 C. proc. pen., cu referire la art. 3856C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatei P.D., iar încadrarea juridică în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., este legală.
Probele administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, evidențiază ca autor al omorului a cărui victimă a fost P.N. pe inculpata P.D.
Din declarațiile martorilor P.E.L. și I.M. rezultă că, în 24 august 2002, inculpata a cumpărat câteva kilograme de sodă caustică, afirmând că dorește să scape de soțul său. De asemenea, între soții P. s-au purtat discuții aprinse, inculpata amenințând că o să bea sodă caustică cu scopul de a se sinucide. Acest incident este confirmat și de martorul S.G.
în seara zilei de 25 august 2002, inculpata a rămas în locuință numai cu soțul său, iar la întoarcerea nepoatei sale P.E.L., aceasta i-a interzis să intre în camera victimei.
Deși a constatat că soțul său se simte rău, inculpata nu a anunțat salvarea, solicitând ajutorul unor vecini a doua zi când victima a fost internată la spital.
Relevante în cauză sunt declarațiile martorilor M.S. și G.C., care i-au acordat asistență medicală victimei, observând multiple leziuni la nivelul capului, gâtului și membrelor superioare, iar arsurile post caustice sugerau cu certitudine faptul că ingestia nu a fost accidentală și nici în scop suicidal. P.N. era speriat sugerând prin gesturi că a fost legat, bătut și în mod forțat i s-a turnat ceva pe gât.
în același sens se constată că inculpata nu și-a vizitat soțul în spital, iar când i s-a adus la cunoștință faptul că a murit a devenit agitată.
După înmormântare, inculpata, în prezența mai multor persoane l-a amenințat pe fiul său, martorul P.A., că o să-l omoare așa cum l-a omorât pe tatăl său și o să-l bage în mormânt lângă el.
Aceste probe se coroborează cu actele medicale existente la dosarul cauzei și care demonstrează, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatei.
Apărarea formulată de către aceasta, în sensul că victima de bună voie și-a produs arsurile chimice prin ingestie de substanță caustică nu poate fi primită, întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză.
Rezultă, așadar, din coroborarea mijloacelor de probă analizate, că inculpata P.D. este autorul violențelor exercitate asupra victimei și care au dus, în final, la decesul acesteia, motiv pentru care prima critică adusă hotărârilor pronunțate nu este fondată.
în ceea ce privește al doilea motiv de recurs, privind individualizarea judiciară a pedepsei, instanța constată că acesta este fondat.
împrejurările care pot influența asupra gradului de pericol social al faptei și făptuitorului și care pot servi ca circumstanțe atenuante, nu sunt susceptibile de a fi calificate ca atare prin lege, această calificare urmând a fi făcută de instanță.
Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pe cale de consecință, pentru stabilirea unei pedepse corespunzătoare. Modul de comportare în societate, cunoașterea conduitei înainte de săvârșirea infracțiunii, respectarea regulilor de conviețuire socială sunt elemente care pot conduce la concluzia că infracțiunea a fost comisă nu datorită înclinației pentru săvârșirea unor astfel de fapte, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpata să se abată de la conduita sa obișnuită.
Astfel, din datele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpata P.D. are 73 ani, nu este cunoscută cu antecedente penale și până la săvârșirea faptei a avut o conduită bună în societate.
Aceste elemente urmează a fi reținute de instanță ca fiind circumstanțe judiciare atenuante de natură a conduce la coborârea pedepsei sub minimul special.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpata P.D. împotriva deciziei penale nr. 1010 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va casa decizia atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și în cadrul rejudecării, va fi reținută în favoarea inculpatei circumstanța judiciară atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., reducând pedeapsa de la 15 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 382 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 aprilie 2004 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1281/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1239/2005. Penal → |
|---|
