ICCJ. Decizia nr. 1463/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 270/ F din 11 octombrie 2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului P.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare (parte vătămată P.H.G.);

- tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare (parte vătămată I.I.V.);

- deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni , prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sporită cu un an închisoare, astfel încât inculpatul va executa în final pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza dispozițiilor art. 39 alin. (2) și art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 589 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 886/2000 a Judecătoriei Suceava și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 15 octombrie 2003, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții vătămate P.H.G. S-a constatat recuperat prejudiciul părții vătămate I.I.V. S-a acordat av. M.B. suma de 400.000 lei cu titlu de onorariu, sumă ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 2 mai 2003, inculpatul P.G. se afla în trenul accelerat 1766 Timișoara - Iași, ocazie cu care a făcut cunoștință cu partea vătămată P.H.G., care se deplasa dinspre Lugoj înspre localitatea de domiciliu, comuna Poienile de sub Munte, din jud. Maramureș.

Cu prilejul discuțiilor purtate cu partea vătămată, inculpatul a aflat traseul ce urma să-l parcurgă acesta astfel încât, pretextând că intenționează să ajungă în aceeași zonă s-a oferit să o însoțească, stabilind să coboare împreună în Stația CFR Beclean pe Someș, unde urmau să schimbe trenul.

în jurul orelor 22 - 22,30, profitând de faptul că partea vătămată a servit masa, inculpatul a servit-o insistent pe aceasta cu țuică, însă cel în cauză a refuzat să consume băutura oferită.

După ce a mâncat, partea vătămată a adormit, fiind trezită din somn de către inculpat în Gara Beclean pe Someș.

în aceste condiții, partea vătămată și inculpatul au părăsit compartimentul în care se aflau, deplasându-se înspre ușa vagonului, cu intenția de a coborî. în momentul în care au ajuns la ușa vagonului, trenul s-a pus din nou în mișcare, motiv pentru care, partea vătămată care se afla în fața inculpatului s-a întors înspre acesta, comunicându-i că vor coborî în stația următoare, respectiv în Gara Salva.

Imediat după aceea, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul, în zona capului, iar ca urmare a agresiunii suferite, partea vătămată a căzut pe culoarul vagonului, pierzându-și cunoștința. Profitând de această împrejurare inculpatul a sustras de la partea vătămată, dintr-un buzunar al hainei, suma de 1.500.000 lei, un telefon mobil, un lănțișor din aur și ceasul de mână, iar după ce a verificat și geanta de voiaj a aruncat-o pe partea vătămată din tren.

în vederea săvârșirii faptei, inculpatul și-a luat "măsurile" necesare, astfel încât a trezit-o pe partea vătămată din somn doar după ce călătorii ceilalți au coborât din tren, tocmai pentru a se asigura că nu vor exista martori și că trenul se va pune în mișcare în momentul în care vor încerca să coboare. în același scop, inculpatul a rămas în spatele părții vătămate, având astfel posibilitatea să urmărească reacțiile acesteia și să acționeze la momentul oportun.

După ce și-a revenit, partea vătămată s-a adresat organelor de poliție din Stația C.F.R. Beclean pe Someș, formulând plângere penală, ocazie cu care a prezentat și semnalmentele autorului faptei, pe baza cărora s-a întocmit portretul robot al acestuia.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2493/II/a/99 din 16 octombrie 2003 întocmit la nivelul S.M.L. jud. Bistrița Năsăud a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin proiectare dintr-un vehicul aflat în mișcare în cursul unei heteropropulsii, care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care s-au putut produce la 2 mai 2003.

Prejudiciul cauza părții vătămate prin fapta mai sus descrisă este de 5.100.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză întrucât banii și bunurile sustrase nu au fost recuperate.

în noaptea de 11 octombrie 2003, inculpatul se afla în trenul accelerat 1643 București - Sighetul Marmației, ocazie cu care a făcut cunoștință cu partea vătămată I.V.I. care se deplasa de la Sibiu înspre localitatea de domiciliu, comuna Ieud, jud. Maramureș.

în concret, inculpatul și o altă persoană de sex masculin au pătruns în compartimentul în care se afla partea vătămată, au angajat diferite discuții cu acesta și aflând direcția pe care se deplasează, s-au oferit să o însoțească, pretextând că au de parcurs același traseu.

în timpul călătoriei, inculpatul a servit-o pe partea vătămată cu țuică, astfel încât în cele din urmă, aceasta a consumat băutura alcoolică oferită. La scurt timp partea vătămată a adormit trezindu-se din somn abia în momentul în care trenul a ajuns în Stația C.F.R. Telciu, ocazie cu care a constatat că buzunarul hainei sale fusese tăiat și că, în această modalitate i se sustrăsese suma de 9.400.000 lei.

După săvârșirea faptei, potrivit relatărilor inculpatului, autorii și-au continuat deplasarea până la Stația C.F.R. Salva, de unde s-au întors înspre municipiul Cluj, împărțind banii sustrași, inculpatului revenindu-i suma de 4.000.000 lei, după care s-au despărțit.

Inculpatul P.G. s-a deplasat în Sighetul Marmației, cazându-se în noaptea de 13 octombrie 2003 la Hotelul T. în această localitate a schimbat în valută parte din banii sustrași de la partea vătămată.

La data de 14 octombrie 2003, partea vătămată I.V.I., împreună cu martorii B.V. și C.G. au plecat din localitatea de domiciliu înspre județele Cluj și Sibiu, efectuând deplasarea cu autobuzul. Din orașul Sighetul Marmației, în același autobuz a urcat inculpatul, acesta ocupând un loc în partea din spate.

Ajungând în localitatea Dej inculpatul s-a grăbit să coboare din autobuz, ocazie cu care a fost recunoscut de partea vătămată, astfel încât acesta l-a urmărit, l-a oprit și i-a reproșat că a adormit-o și i-a sustras banii. Discuția a fost auzită de cei doi martori astfel încât aceștia au intervenit și au ajutat-o pe partea vătămată la imobilizarea inculpatului.

în condițiile date, inculpatul nu a negat săvârșirea faptei imputate și i-a oferit părții vătămate banii ce îi avea asupra sa, respectiv 200 Euro și 3.000.000 lei, solicitând însă să nu fie sesizate organele de poliție. Cu toate acestea, partea vătămată, ajutată de cei doi martori, l-au urcat cu forța pe inculpat în autobuz și l-au transportat la sediul Postului de Poliție din Stația C.F.R. Cluj, ocazie cu care acesta a fost identificat pe baza portretului robot realizat conform informațiilor oferite anterior de partea vătămată P.H.G.

Procedându-se la verificarea bagajului inculpatului s-a constatat că acesta deține un plic care conține pulbere albă și două pastile de diazepam, despre care cel în cauză a oferit explicații contradictorii, substanțe care au fost analizate din punct de vedere toxicologic.

în urma determinărilor de laborator s-a stabilit că cele 2 pastile ridicate de la inculpat prezintă, în conținutul lor, substanță activă din compoziția preparatului farmaceutic diazepam, produs ce are acțiune farmacologică de tranchilizant.

Pe de altă parte, din buletinul de analiză toxicologică nr. 5323/IX/c/321/IX/a/1327 din 17 octombrie 2003 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, rezultă că pulberea corp-delict descoperită la inculpat conține ca substanță activă, benzodiazepine acestea din urmă reprezentând o clasă de substanțe cu acțiune tranchilizantă și hipnotică.

Prin același buletin de analiză au fost relevate și rezultatele analizei toxicologice efectuate pe probele biologice prelevate de la partea vătămată I.I.V. (sânge și urină), comunicându-se faptul că analizele au fost pozitive pentru medicamente din clasa benzodiazepinelor.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, diazepamul este calificat drept drog de risc, acesta fiind cuprins în tabelul III (poziția nr. 24), anexă la Legea nr. 143/2000.

Prejudiciul cauzat părții vătămate, în sumă de 9.400.000 lei a fost recuperat integral prin sumele de bani remise acesteia cu ocazia depistării inculpatului, astfel încât I.I.V. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și în consecință să se dispună în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deoarece nu a săvârșit fapta ce se reține în sarcina sa și în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu motivarea că nu sunt probe care să releve vinovăția sa cu privire la infracțiunile de tâlhărie, iar pastilele găsite asupra sa erau utilizate pentru ameliorarea durerilor de cap.

în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere participarea sa, care a fost concretizată în aceea că a asigurat doar paza și o altă persoană a sustras banii părții vătămate.

Prin decizia nr. 339/ A din 8 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.G. împotriva sentinței penale nr. 270 din 11 octombrie 2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud care a fost desființată numai cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului.

Judecând cauza în aceste limite, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedepsele de:

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.H.G.);

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (partea vătămată I.I.V.);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu un spor de un an închisoare, în final inculpatul execută pedeapsa de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 39 alin. (2) și art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 589 de zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 885/2000 a Judecătoriei Suceava și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 15 octombrie 2003 și până la zi.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, deși a reținut aceeași stare de fapt ca și instanța de fond, precum și existența vinovăției inculpatului, ce reiese cu certitudine din probele administrate, a apreciat că instanța de fond nu a procedat la o dozare corespunzătoare a pedepselor aplicate, astfel că, raportat la cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate P.H.G., suma de 5.100.000 lei, precum și la leziunile corporale cauzate acesteia, care au necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, a redus de la 14 la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, având în vedere că, prejudiciul cauzat părții vătămate I.I.V. a fost recuperat integral, precum și modalitatea prin care inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de suma de 9.400.000 lei și anume prin determinarea acesteia de a consuma în mod voluntar băuturi alcoolice care conțineau diazepam, ceea ce a condus la intervenirea stării de inconștiență, deoarece a adormit, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Și pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost redusă la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în contextul în care, în urma verificării bagajului inculpatului au fost găsite asupra sa un plic cu pulbere albă, al cărui gramaj nu este specificat și două tablete de diazepam, al căror efect în asociere cu băuturi alcoolice, așa cum rezultă din buletinele de analiză efectuate, generează o stare de somnolență accentuată.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului P.G., deoarece nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, având în vedere că tâlhăria săvârșită asupra părții vătămate P.H.G. prezintă o gravitate deosebită prin prisma faptului că aceasta a fost aruncată din trenul aflat în mișcare, după deposedarea de bunuri și lovirea până la aducerea în stare de inconștiență; doar faptul că partea vătămată a căzut în spațiul liber dintre peron și linii iar trenul circula cu viteză redusă pe acel tronson a făcut ca aceasta să nu sufere leziuni mai grave sau să-și piardă viața. Pe de altă parte, reținerea unor împrejurări cum ar fi valoarea mică a prejudiciului, pentru prima parte vătămată sau faptul că acesta a fost recuperat prin restituire, în ce privește cea de a doua parte vătămată, nu justifică reducerea cuantumului pedepselor, întrucât acestea nu au fost dependente de voința inculpatului, respectiv prima partea vătămată nu a avut mai mulți bani asupra sa iar celei de a doua i-a restituit banii sustrași pentru a nu-l duce la poliție atunci când l-a imobilizat, ulterior săvârșirii faptei.

Pe de altă parte, reducerea pedepselor nu se justifică față de modul de concepere a infracțiunilor de tâlhărie, de atitudinea nesinceră a inculpatului, precum și față de antecedentele penale ale acestuia, respectiv 5 condamnări anterioare pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.

Totodată, împotriva aceleași decizii, a declarat recurs și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul reținerii greșite a vinovăției sale ca urmare a aprecierii eronate a probelor, precum și sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a susținut doar motivul de recurs ce vizează reducerea pedepselor.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este întemeiat.

Aceasta întrucât, instanța de apel a dat eficiență unor criterii complementare de individualizare judiciară, respectiv: cuantumul prejudiciilor, din care unul a fost recuperat prin restituire, numărul de zile de îngrijiri medicale sau faptul că a doua parte vătămată a consumat în mod voluntar băutura alcoolică oferită de inculpat, în care se aflau droguri, fără a avea în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, modul de concepere a acestora (prin câștigarea încrederii victimelor și adormirea lor cu băuturi ce conțineau somnifere puternice), ce relevă o periculozitate sporită a inculpatului, urmările grave ce s-ar fi putut produce prin aruncarea dintr-un tren aflat în mișcare a primei părți vătămate, atitudinea nesinceră a inculpatului și încercarea sa de a împiedica în orice mod tragerea sa la răspundere penală și, nu în ultimul rând, antecedentele penale ale acestuia, condamnat în trecut pentru 5 infracțiuni de furt calificat.

în consecință, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și ale art. 52 din același cod, referitoare la scopul pedepsei, înalta Curte apreciază că individualizarea judiciară corectă a pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele supuse judecății în prezenta cauză este cea făcută de instanța de fond, astfel că urmează a admite recursul parchetului și, pe cale de consecință, va menține pedepsele aplicate de această instanță.

în ceea ce privește recursul inculpatului P.G., vizând reducerea cuantumului pedepselor, acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru aceleași motive expuse mai sus, avute în vedere la admiterea recursului parchetului.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, va casa decizia atacată și va menține hotărârea instanței de fond, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.

Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 360/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 134/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1463/2005. Penal