ICCJ. Decizia nr. 134/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1138 din 16 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului I.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.Ș.E., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 457 din 13 mai 2003 a Tribunalului București și a fost contopit restul rămas neexecutat, de 248 zile, în pedeapsa menționată mai sus, dispunându-se ca inculpata să execute 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei și, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția acesteia de la 16 aprilie 2004 la 16 septembrie 2004.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția acestuia de la 16 aprilie 2004 la 16 septembrie 2004.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,33 grame heroină, în amestec cu cofeină, depuse la IGP, cu procesul verbal nr. 277836 din 16 aprilie 2004.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că numita M.M.S., în urma informațiilor furnizate de concubinul său, arestat și trimis în judecată pentru trafic de droguri, a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a inculpatului I.A. și, în acest sens, a pus la dispoziție suma de 600.000 lei formată din bancnote de 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în proces verbal.
Denunțătoarea l-a sunat pe inculpat, i-a solicitat 3 doze de heroină, în limbaj codificat, stabilind ca loc de întâlnire Maternitatea Giulești.
La locul stabilit, inculpatul I.A. a venit însoțit de inculpata C.Ș.E. Inculpatul I.A. a primit de la denunțătoare suma de 500.000 lei, iar inculpata C.Ș.E. i-a dat denunțătoarei 2 punguțe din plastic, lipite la capăt prin topire, ce conțineau un praf brun roșcat.
în urma imobilizării de către polițiști, asupra inculpatului I.A. au fost găsite 5 bancnote din cele înseriate și menționate în procesul verbal, iar asupra inculpatei C.Ș.E. s-au găsit 9 pungulițe cu un conținut identic.
Raportul de expertiză tehnico-științifică efectuat în cauză a stabilit că cele 2 doze livrate de inculpați conțineau 0,08 grame heroină, în amestec cu cofeină, iar cele 9 punguțe găsite asupra inculpatei conțineau 0,33 grame din aceeași substanță.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambii inculpați care, prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat redozarea sancțiunilor aplicate, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
Prin decizia penală nr. 808 din 5 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații C.Ș.E. și I.A.
A fost desființată în parte sentința penală nr. 1138 din 16 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și în rejudecare:
A fost redusă de la 5 ani, la 3 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei C.Ș.E., pe lângă pedeapsa principală de 10 ani închisoare, astfel că s-a dispus ca inculpata să execute 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 17 din Legea 143/2000, privind confiscarea specială a cantității de 0,33 grame și 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină și s-a constatat că drogurile au fost consumate în procesul analizelor de laborator, conform adresei de la dosar.
în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata C.Ș.E. a sumei de 1.500.000 lei, ridicată de organele de poliție la data de 16 aprilie 2004 (conform procesului verbal de la dosar) întrucât nu a făcut obiectul infracțiunii pentru care aceasta a fost judecată.
A fost menținută starea de arest a apelanților-inculpați și s-a dedus prevenția acestora de la 16 aprilie 2004 la zi.
Cheltuielile judiciare s-a stabilit a rămâne în sarcina statului, din care câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, reprezintă onorariu apărător oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.
împotriva deciziei penale nr. 808 din 5 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală au declarat recurs, în termen legal, ambii inculpați care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv au solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciindu-se că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpații erau cunoscuți în zona în care locuiesc, drept vânzători de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care cei doi inculpați îi aprovizionau.
în cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpați, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite asupra acestora.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator obișnuit, înalta Curte, constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de aceștia circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative, prin care poate fi săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
Cu privire la solicitarea inculpaților vizând redozarea sancțiunilor aplicate, înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestora nu justifică nici măcar clemența dovedită de instanțele de fond și apel, care au aplicat sancțiuni la minimul special prevăzut de textul incriminator și, cu atât mai puțin, o eventuală coborâre sub acest plafon, în lipsa oricăror elemente de atenuare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Inculpata C.Ș.E. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 457/2003 a Tribunalului București, împrejurare ce arată explicit faptul că nu a înțeles condițiile în care poate beneficia de clemență.
De asemenea, inculpatul I.A. este recidivist postexecutoriu, fapt ce impune un proces reeducațional îndelungat, cu accent pe latura punitivă a pedepsei.
Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum sunt cei doi inculpați, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Aceste infracțiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.Ș.E. și I.A., împotriva deciziei penale nr. 808 din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2004 la 10 ianuarie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1463/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1022/2005. Penal → |
|---|
