ICCJ. Decizia nr. 360/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 6 din 23 ianuarie 2004, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul B.E. la:
- 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea faptei de port fără drept de cuțit, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag, corp delict, proprietatea inculpatului, aflat la camera corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
S-a constatat că între partea civilă J.L. și inculpatul B.E. a intervenit o tranzacție, încheiată la data de 17 noiembrie 2003, potrivit căreia inculpatul va plăti părții civile suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, în rate lunare de câte 10.000.000 lei, începând cu luna ianuarie 2004, plata urmând a se face la data de 25 ale fiecărei luni.
Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se achita din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul B.E. are vârsta de 41 ani și a lucrat în calitate de conducător auto la persoane private, respectiv la M.I., care este proprietarul unui autovehicul, dar pentru care nu posedă carnet de conducere.
După ce a divorțat de soție, a locuit la numitul M.I., în municipiul Sf. Gheorghe, jud. Covasna.
La data de 6 martie 2003, soția lui M.I. a decedat, motiv pentru care, în locuința acestuia au venit mai multe persoane. Potrivit obiceiului, aceste persoane au fost servite cu băuturi alcoolice.
între cei care s-au aflat în locuința lui M.I. a fost și inculpatul care, pe tot parcursul zilei a consumat băuturi alcoolice.
în jurul orei 18,00, cu scopul de a-și cumpăra țigări, inculpatul s-a deplasat la barul ce aparține SC B.I. SRL Sf. Gheorghe, unde s-a întâlnit, întâmplător, cu o cunoștință pe nume T. și, împreună cu care, la o masă, au comandat și consumat băuturi alcoolice.
în local, se afla și partea vătămată J.L., care a fost invitată de numitul T. la masa lor.
între cele trei persoane s-au purtat diverse discuții, ocazie cu care partea vătămată a aflat de relația inculpatului cu familia M., făcând afirmații cu tentă disprețuitoare la adresa celei decedate, respectiv soția lui M.I.
După ce a consumat băutura comandată, inculpatul și numitul T. au părăsit localul, partea vătămată rămânând în continuare în compania soțului barmaniței B.E.
După scurt timp, inculpatul B.E. a revenit în bar și, fără să spună ceva, s-a deplasat la masa la care se afla partea vătămată căreia i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în față, lovitură în urma căreia aceasta a căzut de pe scaun.
Pentru a pune capăt conflictului a intervenit numitul B.B., la solicitarea căreia inculpatul a părăsit barul.
Surprins de atitudinea inculpatului, partea vătămată a ieșit din bar pentru a clarifica motivul pentru care a fost agresat. în momentul în care l-a ajuns din urmă pe inculpat, în curtea barului, acesta din urmă, înarmat fiind cu un briceag, i-a aplicat două lovituri din care una în regiunea pectorală stângă, iar cea de a doua în regiunea lombară, după care a părăsit locul faptei.
După ce a fost lovită, partea vătămată a revenit în local arătând celor de față leziunile suferite, după care a plecat spre spital. Pe drum, partea vătămată s-a întâlnit cu B.M., tatăl inculpatului, care conducea mașina aparținând lui M.I., căruia i-a relatat cele întâmplate și care l-a transportat la Spitalul Județean Sf. Gheorghe, unde a primit îngrijirile medicale necesare.
Certificatul medico-legal nr. 95/ C din 11 martie 2003 a concluzionat că victima J.L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător și pentru care sunt necesare 7-8 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Același act medical a făcut precizarea că leziunile cauzate nu au pus în pericol viața victimei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.E. pe care a criticat-o în principal cu privire la încadrarea juridică dată faptei, susținând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a suprima viața victimei ci de a-i fi aplicată o corecție pentru afirmațiile făcute la adresa soției lui M.I., decedată, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 141/ Ap din 20 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.E., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că:
"Raportând hotărârea apelată la întreg materialul probator existent la dosar, curtea de apel, ținând cont că dispozițiile penale privitoare la infracțiune sunt aplicabile și tentativei, reține că în speță inculpatul a executat anumite acte concrete, îndreptate direct asupra părții vătămate, care nu lasă nici o îndoială asupra finalității urmărite - omorul acesteia" în acest sens fiind relevante "instrumentul folosit, apt de a suprima viața, regiunea corpului lezată (o zonă vitală, regiunea pectorală stângă), intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate consecutiv)" care denotă că acesta a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce o vătămare corporală, rezultatul neproducându-se datorită unor cauze independente de voința sa.
Cu privire la cel de al doilea motiv de casare invocat de inculpat și anume, greșita individualizare a pedepsei, s-a arătat că acesta nu este fondat, întrucât în cauză au fost avute în vedere criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare atât la faptă cât și a persoana inculpatului.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpatul B.E. pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume: în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri ori alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a o ucide pe victimă, lovirea acesteia datorându-se comportamentului acesteia și, în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă, prin reaprecierea criteriilor de individualizare și acordarea unei mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță în favoarea sa.
Recursul declarat de inculpatul B.E. este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, atât prin prisma motivelor de casare invocate, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt confirmată de materialul probator administrat, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
într-adevăr, fapta inculpatului de a aplica victimei, cu ajutorul unui briceag, obiect apt de a produce moartea, mai multe lovituri în zone periculoase pentru viață, denotă intenția acestuia de a suprima viața, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct l-a acceptat ca posibil a se produce, situația în care a acționat cu intenție indirectă (art. 19 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. pen.), întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de lovire ori alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cum fără temei s-a susținut.
în ce privește pedeapsa aplicată, situată în apropierea limitei minimă prevăzută de textul de lege incriminator, nu poate fi considerată severă, atâta vreme cât instanța a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, cărora le-a dat eficiența prevăzută de lege, fără însă a se neglija gradul de pericol social al faptei și consecințele produse de aceasta.
Prin urmare, se constată că executarea pedepsei în limitele stabilite de prima instanță este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Față de considerentele mai sus arătate, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul B.E. a fost nefondat și respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1463/2005. Penal → |
|---|
