ICCJ. Decizia nr. 1690/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1690/2005
Dosar nr. 5857/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 978 din 23 august 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva deciziei nr. 753 din 18 iunie 2004 a Tribunalului Prahova şi în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Ploieşti, E.C., primarul municipiului Ploieşti, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că la data soluţionării recursului, contestatorul a fost prezent în instanţă, susţinându-şi cererea formulată, context în care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefiind incidente dispoziţiile art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 1000 din 23 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I.
S-a motivat că, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., instanţa de recurs, judecând recursul îl respinge ca inadmisibil atunci când constată că nu a fost declarat cu respectarea condiţiilor legale.
Or, în cazul în speţă s-a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de recurs conform dispoziţiilor ce reglementează calea de atac a recursului.
Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat din nou recurs, cerând să-i fie admisă contestaţia în anulare.
Recursul este inadmisibil.
Prin Decizia atacată s-a statuat deja, în conformitate cu dispoziţiile procesual penale ce reglementează competenţa instanţelor şi calea de atac a recursului că Decizia Tribunalului Prahova este definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece obiectul cauzei viza plângerea împotriva rezoluţiei procurorului, care se judecă în primă instanţă de judecătorie şi în recurs de tribunal.
Ca atare, recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a stabilit deja inadmisibilitatea acestei căi de atac este la rândul său inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 1000 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1687/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1692/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
