ICCJ. Decizia nr. 1687/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1687/2005
Dosar nr. 616/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 307 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în dosarul penal nr. 7117/2004, au fost condamnaţi inculpaţii:
- S.I.D. la:
- 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) teza 1 şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză sunt concurente cu:
- infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) C. pen. (fapta săvârşită la data de 2 iulie 2000 pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an închisoare, prin sentinţa penală nr. 829/2002 a Judecătoriei Petroşani, rămasă definitivă la 4 septembrie 2003;
- infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta săvârşită la data de 22 februarie 2002), pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 824/2002 a Judecătoriei Petroşani, rămasă definitivă la 4 septembrie 2003;
- infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen. (fapta săvârşită la data de 22 iulie 2003) pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 28/2004 a Judecătoriei Petroşani, rămasă definitivă la 6 februarie 2004.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.I.D. prin sentinţele penale nr. 451/2001, nr. 824/2002 şi nr. 829/2002 a Judecătoriei Petroşani, ultimele două modificate prin Decizia penală nr. 547/2003 a Tribunalului Hunedoara în pedepsele componente:
- un an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 septembrie 2000), graţiată în baza Legii nr. 543/2002;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1165/2000 a Judecătoriei Petroşani, rămasă definitivă la 17 ianuarie 2001;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) C. pen.
A înlăturat sporul de 6 luni închisoare, aplicat inculpatului prin Decizia penală nr. 547/2003 a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 39 C. pen. (pentru infracţiunile la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.) şi art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C .pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele menţionate la alin. (2) şi alin. (3) pct. 2 ale dispozitivului sentinţei tribunalului şi a aplicat inculpatului S.I.D. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 451/2001 a Judecătoriei Petroşani şi a dispus ca această pedeapsă să fie executată în continuarea pedepsei aplicate în prezenta cauză, astfel că, în final inculpatul S.I.D. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul F.A.P. la:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) teza 1 şi 4 C. pen.
A constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu furtul calificat, prevăzut şi pedepsit de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. (fapta săvârşită în perioada 22 iulie 2003) pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 28/2004 a Judecătoriei Petroşani.
În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 28/2004 a Judecătoriei Petroşani şi a aplicat inculpatului F.A.P. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A interzis celor doi inculpaţi exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 10 august 2003 şi până la 7 octombrie 2004.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1088/2002 emis la 16 septembrie 2003 de Judecătoria Petroşani în baza sentinţelor penale nr. 824 şi nr. 829 din 24 septembrie 2002 şi mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 36 din 6 februarie 2004, 37 din 1 martie 2004 emise de Judecătoria Petroşani în baza sentinţei penale a Judecătoriei Petroşani, a dispus emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii conform sentinţei tribunalului.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul S.I.D. suma de 1.500.000 lei, iar de la inculpatul F.A.P. suma de 300.000 lei, obligându-i pe aceştia la plata sumelor arătate către stat.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpaţi în solidar, la plata sumei de 12.000.000 lei, către partea civilă SC U. SA Petroşani.
A constatat că părţile vătămate G.O.I., A.S. şi S.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei pentru apărătorii din oficiu.
Prima instanţă a reţinut după casare, în fapt, următoarele:
În data de 27 mai 2003, în jurul orelor 7,30, partea vătămată G.O.I., în calitate de conducător auto al unei societăţi din Timişoara, se deplasa cu autocamionul cu nr. 57313 spre oraşul Vulcan. În oraşul Haţeg, a fostrugat de către inculpaţii S.I.D., F.A.R. şi învinuitul G.V.I. să-i ducă până în municipiul Petroşani, aflat pe traseu. Inculpaţii, în localitatea Livadia, sub pretextul necesităţilor fiziologice i-au solicitat părţii vătămate să oprească pentru scurt timp camionul. Au coborât şi s-au înţeles ca la capătul traseului să-i sustragă părţii vătămate telefonul mobil marca NOKIA 3310, aflat pe bordul maşinii. Conform înţelegerii, în apropierea drumului de acces spre Cartierul Colonie din Petroşani, unde locuiau atât inculpaţii, cât şi învinuitul, i-au cerut părţii vătămate să oprească.
În timp ce se prefăceau că se caută prin buzunare după bani, inculpatul F.A.P., pe neaşteptate, a sustras telefonul mobil şi apoi au luat-o la fugă, însoţit fiind de inculpatul S.I.D., învinuitul la rândul său, pornind în altă direcţie.
Partea vătămată a trecut la urmărirea inculpaţilor, iar când se pregătea să-i reţină, inculpatul F.A.P. a folosit un spray iritant lacrimogen, reuşind astfel să-şi asigure scăparea.
După comiterea faptei, inculpatul S.I.D., le-a dat învinuitului şi celuilalt inculpat câte 300.000 lei, pentru a păstra telefonul, pe care ulterior, l-a vândut numitului M.C., contra sumei de 1.500.000 lei.
Valoarea telefonului mobil marca NOKIA 3310 a fost estimată de către partea vătămată la suma de 4.000.000 lei, fiindu-i însă restituit, nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
În noaptea de 30 iulie 2003, inculpaţii S.I.D. şi F.A.P., după o prealabilă înţelegere au pătruns în incinta SC U. SA Petroşani cu intenţia de a sustrage materiale feroase în scopul valorificării. De aici, prin escaladare, au intrat într-o hală a Secţiei reparaţii electrice de unde au sustras 120 kg conductor de bobinaj din cupru.
Ulterior, prin intermediul numitului S.A., fratele inculpatului S.I.D. au valorificat cuprul la un centru de colectare contra sumei de 3.000.000 lei.
Valoarea conductorilor de cupru sustraşi de către inculpaţi a fost estimată la suma de 15.051.120 lei.
Pe perioada cercetărilor a fost recuperat şi restituit un tambur cu conductor de cupru, astfel că agentul economic s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000.000 lei.
Urmare a acestor activităţi infracţionale, lucrători ai Poliţiei municipiului Petroşani au încercat, în repetate rânduri, să-i audieze în legătură cu faptele comise pe inculpaţi, însă nu au reuşit, întrucât aceştia s-au sustras chemărilor, prin diverse mijloace.
În data de 5 august 2003, în jurul orelor 16,00, desfăşurând activităţi specifice, subcomisarul T.I., i-a observat pe inculpaţi în zona staţiei C.F.R. Petroşani. Pentru a-i putea reţine, acesta a apelat la sprijinul colegilor săi, subcomisar P.C., inspector principal Stoica Liviu şi agent principal A.S.
Pentru a-i surprinde pe inculpaţi, lucrătorii de poliţie s-au despărţit pentru a acoperit diverse zone ale gării. Partea vătămată S.L. a pătruns în localul aflat pe peronul gării, unde la scurt timp au apărut cei doi inculpaţi. Partea vătămată deşi era cunoscută de către aceştia, prin instrumentarea altor cauze în care ei au fost implicaţi, şi-a declinat calitatea de poliţist, după care i-a prins de braţ, solicitândule să-l urmeze la sediul poliţiei.
În momentul în care au ieşit pe uşa localului, inculpatul F.A.P. s-a smucit din mâna părţii vătămate, reuşind să scape, După ce a alergat câţiva paşi, observând că celălalt inculpat nu-şi asigurase scăparea, a revenit în fugă şi din alergare a lovit cu picioarele în direcţia părţii vătămate. Aceasta s-a ferit pentru a evita lovitura, moment în care a profitat inculpatul S.I.D., care a scăpat şi a luat-o la fugă peste liniile de cale ferată.
Agentul principal A.S., aflat în apropiere, văzând că partea vătămată S.L. a trecut la urmărirea inculpatului F.A.P., a procedat la urmărirea inculpatului S.I.D., somându-l să stea, declinându-şi totodată şi calitatea de poliţist. Acesta însă şi-a continuat alergarea, iar când poliţistul a fost pe punctul de a-l prinde, s-a oprit şi i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în faţă. Lucrătorul de poliţie surprins s-a oprit pentru moment, apoi a alergat din nou după inculpat care, observând acest lucru, s-a oprit şi iar i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în faţă, până ce acesta a căzut. Partea vătămată A.S., în urma acţiunii inculpatului, a necesitat îngrijiri medicale, suferind de conjunctivită şi renoree postinhalaţie substanţă iritant lacrimogenă.
Deşi urmăriţi, ambii inculpaţi şi-au asigurat scăparea de această dată, dar în ziua de 10 august 2003, cu ajutorul agenţilor din D.P.T.R. au fost reţinuţi pentru cercetări, ocazie cu care asupra lor s-au găsit nelipsitele spray-uri iritant lacrimogene.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul F.A.P. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt şi reducerea pedepsei.
Inculpatul S.I.D. a solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 420 din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile ca nefondate.
S-a reţinut că atât încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul F.A.P. este corectă cât şi individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Împotriva acestor decizii au formulat recurs inculpaţii F.A.P. şi S.I.D.
Inculpatul F.A. a solicitat achitarea potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar inculpatul S.I.D. a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Situaţia de fapt reţinută de instanţe este corectă, ea fundamentându-se pe ansamblul probelor administrate în cauză şi care atestă că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Şi pedepsele aplicate acestora sunt corespunzătoare, ele corespunzând criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerea inculpatului F.A.P. că faptele nu există este nefondată, probele administrate în cauză (plângerile părţilor vătămate şi declaraţiile acestora, procesul-verbal de recunoaştere, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, procesul-verbal de ridicare-preare a bunurilor, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpaţilor) conducând fără dubiu, la vinovăţia acestuia.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.A.P. şi S.I.D. împotriva deciziei penale nr. 420 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării preventive de la 10 august 2004 la 10 martie 2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1690/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
