ICCJ. Decizia nr. 164/2005. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 164/2005
Dosar nr. 1615/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236 din 30 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata R.A.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001.
S-a menţinut măsura interzicerii dreptului de a părăsi localitatea până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată, cuţitul corp delict, inculpata a fost obligată să plătească părţii civile Spitalul municipal Mediaş, suma de 3.718.128 lei cheltuieli de spitalizare.
Inculpata a mai fost obligată să plătească părţii civile C.I. suma de 19.820.000 lei despăgubiri şi 50 milioane lei daune morale.
S-a constatat că Spitalul judeţean Sibiu nu are calitate procesuală.
Inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 5.500.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 1.775.000 lei, reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu.
A mai fost obligată inculpata să plătească părţii civile C.I. suma de 5.250.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea starea de fapt:
În seara zilei de 13 octombrie 2000, partea vătămată a avut un conflict cu soţul inculpatei când se întorcea de la serviciu, după aceasta partea vătămată C.I. s-a dus împreună cu alte persoane la barul aparţinând SC B.P. SRL din comuna Valea Viilor, jud. Sibiu.
În jurul orei 21,00, în bar a sosit inculpata împreună cu soţul ei R.A. Inculpata s-a apropiat de masa unde era partea vătămată împreună cu martorii V.I., G.M.A., E.S.F., şi a început să adreseze o serie de injurii legate de conflictul pe care îl avusese cu soţul ei. La rândul lui, soţul inculpatei s-a apropiat de masa părţii vătămate care s-a ridicat şi l-a împins, spunându-i să-şi ducă soţia acasă.
Soţul inculpatei a căzut lângă masă, împrejurare în care inculpatul l-a lovit cu cuţitul pe care îl avea în mâneca hainei. Lovitura a fost aplicată în zona abdomenului, pe direcţia înainte-înapoi şi de la stânga la dreapta victimei. Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că, leziunile ce au fost cauzate victimei i-au pus viaţa în pericol.
A concluzionat instanţa că inculpata se face vinovată de infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceia că a lovit partea vătămată cu cuţitul într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, fapta care a fost săvârşită în public.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, solicitând achitarea, întrucât nu este vinovată pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 58 din 18 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
A motivat instanţa de apel că prima instanţă a reţinut o temeinică stare de fapt printr-o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, inclusiv a declaraţiilor inculpatei, care a recunoscut în parte agresiunea săvârşită împotriva părţii vătămate.
Faţă de pericolul social sporit al faptei, modalitatea de săvârşire a acesteia, de poziţia oscilantă a inculpatei pe parcursul procesului penal, a apreciat instanţa de apel că pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare a fost just individualizată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata R.A.P. cu motivarea că la termenul din 5 februarie 2004 şi respectiv 19 februarie 2004, când s-a pronunţat instanţa de apel, procedura de citare cu ea nu a fost legal îndeplinită, fiind astfel în imposibilitate de a-şi face apărările.
Hotărârile pronunţate sunt criticate şi cu privire la încadrarea juridică reţinută de tentativă la omor calificat şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Prin al treilea motiv de recurs inculpata a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probelor, iar în subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpată, în raport de criticile formulate, se constată următoarele:
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, situaţia de fapt reţinută fiind corectă, iar încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată este legală.
Vinovăţia inculpatei a fost corect reţinută pe baza declaraţiilor martorilor oculari B.C., V.I.S., G.M., E.S.F. şi T.M. care atât la urmărirea penală cât şi în instanţă au relatat că se aflau în bar când inculpata a intrat însoţită de soţul său şi s-a oprit la masa unde se afla partea vătămată C.I. împreună cu alte persoane. Inculpata i-a adresat părţii vătămate injurii grave cu motivarea că aceasta l-ar fi bătut într-o altă împrejurare pe soţul său. La solicitarea adresată de partea vătămată lui R.A. să-şi liniştească soţia şi să plece cu aceasta, ocazie cu care l-a şi îmbrâncit, inculpata R.A.P. a intervenit şi a lovit-o pe partea vătămată cu cuţitul în abdomen. Toţi martorii au văzut când inculpata a aplicat lovitura cu cuţitul părţii vătămate.
Declaraţiile martorilor oculari se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate şi cu concluziile raportului medico-legal.
Ni există astfel dubii cu privire la reţinerea faptei săvârşită de inculpată.
Încadrarea juridică dată faptei prin reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat, este legală. Intenţia cu care a acţionat inculpata rezultă din materialitatea faptei.
Este neîndoielnic că lovind victima cu cuţitul, lovitura aplicată cu intensitate într-o zonă vitală a corpului, cu consecinţa leziunilor stabilite în raportul medico-legal care au pus în pericol viaţa părţii vătămate, inculpata a acţionat cu intenţia de a ucide.
Motivul de recurs prin care s-a solicitat a se reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiat.
Inculpata este cea care a declanşat starea conflictuală, mergând la masa unde se afla partea vătămată, căreia i-a adresat injurii grave.
Reacţia părţii vătămate de a-l împinge pe soţul inculpatei, nu poate constitui o tulburare psihică, sub influenţa căreia inculpata să piardă controlul faptelor, puterea de stăpânire şi să comită infracţiunea în această stare.
Nici motivul de recurs invocat de inculpată că la data când s-a judecat apelul procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nu este întemeiat.
În şedinţa publică din 20 noiembrie 2003, aşa cum s-a consemnat în încheierea din dosarul nr. 6467/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia, inculpata a fost prezentă, solicitând termen pentru angajarea unui apărător, dată de la care a primit termen în cunoştinţă.
La termenul din 18 decembrie 2003, inculpata a depus la dosar o cerere prin care a recuzat toţi judecătorii Curţii de Apel Alba Iulia. S-a dispus amânarea cauzei la 5 februarie 2004 pentru soluţionarea apelului declarat în cauză şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de recuzare.
Cererea de recuzare a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 7 ianuarie 2004, astfel că la termenul din 5 februarie 2004 acordat de instanţa de apel, dosarul a fost restituit, iar inculpata avea termen în cunoştinţă, termen pe care l-a păstrat până la judecarea apelului declarat.
În raport de cele reţinute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.A.P. împotriva deciziei penale nr. 58 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată în arest preventiv de la 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2005. Penal. Art 178 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1648/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
